Silviu Babii este un artist botoşănean cunoscut pentru instalaţiile sale care duc pictura într-o altă dimensiune. Dincolo de expoziţii, de culori şi de forme, Silviu poartă zilnic mai multe războaie: cu maladia lui ascunsă, cu paralizia mamei sale şi cu lipsa banilor, scrie Adevărul.
Până acum, a ieşit învingător. Pictorul botoşănean Silviu Babii de 38 de ani este o prezenţă obişnuită în galeriile de artă ale oraşului Botoşani, care l-a adoptat în urmă cu 20 de ani. Operele sale, adevărate instalaţii, deconstruiesc lumea şi o recompun la loc din desene combinate cu diverse obiecte, la limita dintre pictura clasică, sculptură şi lucru manual. Deşi creaţiile lui au fost expuse în toată ţara, în spatele felului său molcom de a fi, Silviu Babii ascunde o adevărată dramă: o boală cumplită îi macină muşchii, încă de la vârsta de trei ani. La asta se adaugă şi boala mamei lui, pe care artistul o îngrijeşte zi de zi, deoarece aceasta este ţintuită la pat.
Silviu Babii s-a născut la Braşov, oraşul natal al mamei sale. A ajuns la Botoşani la vârsta de 18 ani, adus de tatăl său. S-a apucat târziu de pictat, odată cu venirea în Moldova. „Când am ajuns în Botoşani m-am gândit să merg la şcoala populară de arte din oraş şi să mă apuc de pictură. Nu cunoşteam pe nimeni în oraş şi am vrut să fac ceva. Ştiam de mic că am talent. Desenam frumos, dar nu am apucat, din cauza bolii, să merg la o şcoală de arte“, spune Silviu Babii.
După numai un an, pictorul Viorel Hreniuc, mentor pentru mulţi artişti plastici botoşăneni, i-a descoperit talentul. „Silviu este extem de talentat. Este un talent al noii generaţii de pictori. Când s-a apucat, era clar că avea tendiţe impresioniste. Era şi pasionat de natură, de culoare. Folosea pete mari de culoare. Mult pastel. A dovedit un talent excepţional de la început. Mai apoi, de la natură a trecut la acest stil mai modern, o încercare de descoperire, pe care mulţi artişti o practică“, spune pictorul Viorel Hreniuc. „Este un stil care mă ajută să mă explorez pe mine şi lumea. Încerc să forţez frontierele, să sparg barierele. Nu cred că arta are aşa ceva. Instalaţiile presupun o combinaţie de tehnici moderne şi nonconformiste, prin adăugarea la pictura clasică a diferite obiecte, telefoane mobile, piese industriale, de calculator. Toate ataşate pânzei, în completarea desenului clasic“, îşi explică artistul stilul. De altfel, Silviu Babii este singurul botoşănean care abordează acest stil.
În 2016, artistul vrea să facă o expoziţie personală la Botoşani, cu vechea sa dragoste în materie de artă, pastelul. „Sper să pot reuşi la Galeriile de Artă Ştefan Luchian din Botoşani. Din păcate să faci o expoziţie trebuie să ai multe lucrări, ceea ce este foarte costisitor“, spune Silviu. La doar trei ani, Silviu a fost lovit de boală. A început să cadă brusc şi să scape obiecte din mână. A fost dus pe la mulţi medici, la diferite spitale din ţară. Diagnosticul a fost cumplit: miopatia Duchenne, o formă de distrofie musculară. Practic, în timp, musculatura lui Silviu urma să se atrofieze, iar tendoanele să devină mai rigide, aproape imobilizându-l.
„De mic ştiu că diagnosticul medicilor a fost rezervat în ceea ce mă priveşte. Erau doar două opţiuni: moartea sau scaunul cu rotile“, povesteşte Silviu Babii.
În ciuda diagnosticului, care nu-i lăsa mai multe de 30 de ani de viaţă, Silviu a supravieţuit în mod miraculos şi, mai mult decât atât, nici nu este imobilizat la pat. „A fost o minune. Este greu, resimt distrofia, are loc o retractare a tendoanelor, braţele parcă devin mai scurte, este un soi de imobilitate, dar nu am ajuns la stadiul să fiu imobilizat“, spune Silviu. Maladia este genetică. „Boala aceasta a avut-o şi tatăl, şi bunicul meu. La tata a debutat târziu după 35 de ani. Este genetică“, explică Silviu zâmbind împăcat cu soarta.
