Un conac boieresc, vechi de peste un secol, considerat o adevărată bijuterie arhitectonică, a fost scos la vânzare în județul Botoșani. Deși dispune de o suprafață impresionantă de teren și o construcție monument istoric, conacul costă mai puțin decât un apartament din apropierea Clujului.
În județul Botoșani se află una dintre cele mai frumoase conace boierești de la începutul secolului XX. Este o bijuterie arhitectonică ridicată în stilul neo-românesc, cu influențe eclectice, de puternica familie boierească Alexandrescu, acum aproape 120 de ani. După ce a supraviețuit comunismului și anilor tulburi ai tranziției de după 1990, conacul este scos la vânzare de ultimii urmași ai familiei. Deși proprietatea dispune de o suprafață însemnată de teren, dar și de o impresionantă clădire principală a conacului, prețul afișat pe piața imobiliară internațională este de 300.000 de euro. Adică mai puțin decât un apartament cu două camere în comuna Florești, lângă Cluj.
Guranda este un sat situat chiar la granița României cu Republica Moldova, în comuna Durnești, județul Botoșani. Satul Guranda este o zonă extrem de pitorească înconjurată de păduri vechi și dese, renumite pentru faptul că aici își găsesiseră sălaș, de-a lungul vremurilor, bande de haiduci. Inclusiv ultimul haiduc al României, renumitul Coroi. Moșia Gurandei a fost deținută din Evul Mediu până în anii '40 ai secolului XX de mai multe familii boierești. Povestea conacului începe odată cu preluarea moșiei de către boierii din familia Alexandrescu. În anul 1873, Eliza Milo, soția colonelului A.N. Milo, din Iași, vindea moșia Gurandei căpitanului Ioan Codrescu, potrivit adevarul.ro
La rândul său, Codrescu, după aproximativ 24 de ani, vinde moșia cumnatului său, Mihai Alexandrescu. Acesta din urmă se născuse în anul 1859 și provenea dintr-o familie ilustră din zona Munteniei, stabilită, în secolul al XIX lea, în Moldova. Tatăl său a fost ministru al Finanțelor în timpul lui George Bibescu. Mihai Alexandrescu a făcut școala la Paris, studiind Dreptul. Era considerat un om de afaceri înăscut. Atunci când a cumpărat moșia de la Guranda, aceasta avea peste 1700 de hectare, dintre care peste 1000 de hectare de teren arabil. Casa colonelului Milo a fost demolată, iar în locul său Mihai Alexandrescu a ridicat un conac superb care să simbolizeze statutul social al Alexandreștilor.
Noul conac a fost ridicat, începând cu anul 1900, în stilul neoromânesc, un stil în vogă la aceea vreme, dar cu elemente care-l individualizează împrumutate mai ales din eclectismul francez. „A contractat, în anul 1900, cu un arhitect italian construcţia conacului, finalizată în anul 1905, aducând meşteri cărămidari care au făcut cărămida la Iazul Iepărie, unde exista pământ bun pentru fabricarea acesteia. În acelaşi an, a clădit trei grajduri cu pod şi magazie, având o capacitate de peste 100 de capete fiecare, dintre care unul pentru boi, în lungime de 64 m, altul cu boxe pentru cai şi altul pentru vaci de lapte şi tineret de prăsilă. Simultan, a mai construit un pavilion cu birouri pentru administraţie şi o droşcărie cu teascuri, zdrobitori, căzi şi butoaie pentru prelucrarea strugurilor şi păstrarea vinului”, preciza Elena Chiponcă, în lucrarea „Conacul Mihai Alexandrescu din Guranda”, din revista Luceafărul. După finalizarea lucrărilor conacul era impresionant.
Avea 31 de camere, o suprafață verde de peste 16 hectare, cu livezi, zone de recreere și un parc superb. În plus, era un conac modern care beneficia de apă curentă, instalații sanitare și curent electric. „Conacul era amplasat în mijlocul unei suprafeţe de 16,24 ha, fiind compus din parter, etaj şi mansardă şi cuprinzând 31 de camere. Avea apă curentă de la castelul de apă, care asigura o diferenţă de nivel corespunzătoare, construit pe atunci în Pădurea Cărpiniş, unde se află şi în prezent, la intrarea în pădure, lângă drumul care duce la Mănăstirea Guranda. În incintă, existau o livadă cu pomi fructiferi, un parc dendrologic, o frumoasă fântână arteziană, instalații sanitare și de salubritate de ultimă generație, precum și o uzină pentru producerea curentului electric atât la conac, cât și la dependințe (grajduri, ateliere și pavilionul administrativ)”, adăuga Elena Chiponcă în același articol.
Mihai Alexandrescu a transformat Guranda într-o moșie profitabilă, mai ales datorită afacerilor cu grâu și vite. După legea agrară din 1923 și reducerea suprafeței agricole, moșia a decăzut. Cu toate acestea, conacul a fost locuit de urmașii lui Mihai Alexandrescu până în 1948, când a fost expropiat și trecut de comuniști în proprietatea statului român. Comuniștii l-au transformat în spital TBC, funcționând cu această destinație până în anul 2011. Din anul 2008, urmașii familiei Alexandrescu au reușit să-l recupereze. Conacul a fost scos la vânzare încă din anul 2019. În momentul de față prețul de pornire este de 300.000 de euro, cu o valoare estimată între 500.000 și 750.000 de euro. Conacul are în prezent 23 de camere, 5 băi, pivnițe și dependințe pe o suprafață de peste 1300 de metri pătrați. Totodată, proprietatea dispune și de 16.48 hectare de teren, inclusiv un lac impresionant întins pe două hectare. Vânzarea conacului este promovată și la nivel internațional.
