A coborât din pădure pentru ultima oară, ca să moară printre oameni, după ce a fost împușcat de braconieri.
Moartea agonizantă a unui cerb a stârnit un val de tristețe și revoltă printre locuitorii din Câmpulung Moldovenesc.
Animalul care era de ani de zile un fel de mascotă a orașului, pentru că era văzut des venind din pădure pentru a se hrăni cu fructe și legume, a coborât să moară printre oameni, după ce a fost împușcat de braconieri.
”Un cerb frumos, care de ani de zile devenise un fel de mascotă a orașului de la poalele Rarăului, fiind iubit de oamenii din zonele unde cobora din pădure, pentru a se hrăni cu fructe, legume și crenguțe din pomi, a venit pentru ultima oară printre cei care îl îndrăgeau și de care se atașase, în felul lui, căutând scăpare”, scrie Monitorul de Suceava.
Animalul era grav rănit pe spate, cel mai probabil după împușcătura unui braconier. Rana deschisă i s-a infectat iar cerbul slăbit de septicemie a coborât pentru ultima oară în oraș, printre case, și a murit între oamenii de care se atașase.
Sfârșitul tragic al cerbului i-a îndurerat pe locuitorii care s-au obișnuit să-l aibă printre ei.
Trista poveste a cerbului a relatată, pe Facebook, de Neculai Marcel Flocea, profesor de la Facultatea de Silvicultură Suceava:
„A trăit vreme de câţiva ani, în pădurea de la marginea din miazănoapte a Câmpulungului, un cerb frumos, curios şi curajos. A fost la începuturi doar curios. S-a apropiat mai întâi de livezile şi grădinile oamenilor de la lizieră, apoi prinzând curaj a intrat in curţi şi, în toamnă, chiar şi în oraş mâncând merele căzute din merii din spatele blocului unde locuiesc. Seara târziu şi dimineaţa devreme, temător – parcă să nu deranjeze.
Primăvara mai gusta lalelele, spre vaga iritare a gospodinelor, mai rodea crengile pomilor fructiferi, legumele de pe straturi. Începuse chiar să ”socializeze” cu gazdele de ocazie, care nici nu-l mai alungau. Îi mai făceau poze, apărea pe FB, era o vedetă locală. Nici de câini nu-i mai era teamă. Cerbul căuta parcă ajutor de oamenii de care se atașase.
Avusese însă naivitatea să se încreadă în oameni! În toţi! Doar că unii nu sunt şi nu pot fi oameni! Nici măcar semeni ai animalelor de pradă! Nici vânători! Cu siguranţă! Căci un vânător autentic n-ar face, în ruptul capului, aşa ceva! Doar braconieri mizeri! Doar idioţi!
Mascota cartierului a ieşit azi (vineri, 18 octombrie- n.red.) în plină zi, pentru ultima oară între case. Fusese împuşcat probabil cu câteva săptămâni în urmă, la vremea nuntitului, de către un… neom! Ce o fi fost oare în sufletul lui de sălbăticiune rănită?
Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieşit iar între case căutând siguranţa pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii. Cerbul a agonizat zile întregi până să moară printre casele oamenilor Ce durere fizică îngrozitoare! Ce chin pe dânsul! A ieşit acolo unde mai credea că are scăpare. Tot între oameni, adică. A fost însă prea târziu pentru el. A fost odată un cerb prea încrezător în oameni! A fost! Pădurea, da, pădurea va număra un cerb mai puţin. Oamenii de aici nu vor mai număra, deloc!”
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
