În scurt timp, pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al orașului, se va sărbători și ziua municipiului Botoșani. Din nefericire, Biserica Sfântul Gheorghe, simbolul urbei, arată groaznic, nu are pictură și parcă pe nimeni nu interesează soarta acesteia.
Lăcașul de cult a fost ctitorit în urmă cu aproape 500 de ani, de către Elena Rareș, soția lui Petru Rareș, fost domn al Moldovei. Datată din 1551, este un simbol despre care însuși Nicolae Iorga spunea, la un moment dat, că “Nu există niciuna din bisericile botoșănene care să prezinte un caracter impresionant de vigoare și în același timp de perfectă potrivire estetică precum aceasta”.
Totuși, timpul s-a tot scurs, iar această biserică a început să se degradeze tot mai mult. Sunt probleme în aproape toate locurile, mai ales la acoperiș. După cum spune și dascălul bisericii: “Când plouă cade din tenciuiala, se pot vedea ușor urmele. Mari probleme sunt și la turlă, care are fisuri ”.
Din nefericire, chiar în perioada în care trăia Nicolae Iorga, în 1914, s-a derulat și ultima campanie mai serioasă de reabilitare a bisericii. Deci, dupa un simplu calcul, putem deduce că lăcașul de cult arată la fel cum arăta acum mai bine de un secol.
Etichetată deseori cu numele de “biserica albă” din cauza lipsei picturilor, în interiorul bisericii sunt o mulțime de icoane și obiecte sfințite care atenuează, oarecum, absența picturilor religioase.
Totuși, crăpăturille, găurile și aspectul pereților din biserică nu pot fi trecute cu privirea oricât s-ar încerca a se ascunde unele lucruri. Preotul Dumitru Mateciuc povestește discuția pe care a avut-o, pe acest subiect, cu actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel:
“Politica monumentelor a fost că, dacă a fost lăsată așa de ctitoră, de Elena Rareș, așa să rămână”.
Un episod tulburător, din acea perioada în care a fost făcută reabilitarea, este evocat de părintele de acum al bisericii:
“Părintele de atunci a venit cu arhitectul și echipa și au mutat clopotnița, care înainte era legată de biserică. Au mulțumit tuturor (...). Între timp, de la nord, se auzeau bubuituri de tun. Începuse Primul Război Mondial. Apoi au fost vremurile grele, cu războaie și perioada comunistă și nu s-a mai pictat nimic”.
Preotul Dumitru Mateciuc este la biserică de aproape 15 ani, dar are o singură speranță privind reabilitarea acestui simbol al orașului. Și aceea nu vine de la autoritățile locale și nici de la cele naționale, ci de la... Uniunea Europeană.
„Noi nu am sperat niciodată în autorități pentru că suma pentru proiect este foarte mare, e 2.700.000 de euro, plus ce va mai veni. Noi am făcut demersuri la Monumente, pe listă eram trecuți cu 500 de milioane. Ne-a dat o dată ministrul Culturii, Răzvan Theodorescu, 2 milioane. Suma aia a fost doar pe hârtie, poate s-ar fi făcut ceva cu banii ăia”.
Pe lângă faptul că acei bani nu au mai venit, atunci când s-a pus schela ce încă susține biserica, preotul s-a văzut obligat să plătească toate cheltuielile din fondurile bisericii:
„Schela aceea de acum s-a pus în 2004 și au zis că ne dau banii, noi am plătit totul din fondurile bisericii: echipa, ridicarea lemnelor, schelele. Bineînțeles că nu ne-au returnat niciun ban. Nu s-a terminat pentru că s-a dovedit a fi prea scump și la Cultură nu au fost bani. Ei, acum, noi la credincioși sau la sponsori nu am apelat, pentru că e o sumă extraordinară și sunt atâtea biserici noi în construcție, noi tot am sperat la monumente”.
Totuși, prin noul exercițiu financiar european biserica poate fi salvată, iar aceasta este de altfel unica soluție viabilă de procurare a sumei necesare pentru reabilitare.
Părintele de la Biserica Sfântul Gheorghe se arată optimist în privirea viitorului, spunând că totul este pregătit și documentația gata:
„Am refăcut toată documentația și încercăm pe fonduri europene, deci avem cartușul pe țeavă, dar ghidul solicitantului încă nu a venit. Noi vrem să facem un parteneriat cu Primăria și speram să avem toate șansele, zic eu, dar aici ori e 99% ori e 2%”.
Pe lângă acest lucru, Dumitru Mateciuc este recunoscător Primăriei Botoșani pentru sprijin, dar are și o urmă de regret când vine vorba de suma acordată de la bugetul local.
„Primăria totuși ne-a ajutat, cu 20.000 de lei în fiecare an, dar nu ne-a dat nici mai mult nici mai puțin decât la alte biserici, deși ar fi putut să dea mai mult dacă tot suntem biserica orașului”.
Speranța vine de la Ioan Sasu. Arhitectul ieșean este cel care a obținut fonduri europene și pentru Casa Sofian, un alt monument istoric al orașului, și un om în care preotul botoșănean are mare încredere
„Noi avem toată documentația, am plătit aproape 2 miliarde. Arhitectul de la Iași, dl Sasu a obținut fonduri europene în trecut. El știe să facă documentația și eu zic că e destul de bună. Noi suntem cu banii la zi, am plătit, noi trebuie să dăm un mic procent din valoarea lucrării din partea bisericii”.
Conform spuselor preotului Mateciuc “dacă nici acum, cu documentația foarte bine făcută, nu se reușește, eu cred că biserica asta nu va fi niciodată salvată”.
Astfel, tot ce așteaptă biserica acum sunt fondurile europene, vizată fiind o linie ce finanțare pe turism deoarece biserica este încadrată pe lista Monumentelor Istorice de categoria A. Tot în această documentație a fost inclusă și pictura. Astfel, dacă se vor accesa fondurile europene, lăcașul de cult va putea fi salvat în totalitate și nu i se va mai putea spune “biserica albă”.
