Spunem despre ei că dărâmă bariere sau că își depășesc limitele. Rostim admirativ aceste vorbe, fără să conștientizăm o clipă că noi suntem cei care, necontenit și clipă de clipă, le așezăm în drum bariere și depunem eforturi uriașe să inventăm limite.

O mare parte din viața acestor copii se consumă în eforturile supraomenești pentru a ieși dintre zidurile pe care noi le ridicăm în jurul lor. Ne numim pe noi înșine normali în raport cu ei. Ne supraevaluăm capacitățile, simțurile, puterile atunci când vrem să contabilizăm diferențe și plusuri. Totdeauna în favoarea noastră!

”Dacă nu înțelegi copilul din spectrul autist nu este o problemă. Este explicabil. Problema este când nu-l accepți”, spune Tudor Mitasov în prefața cărții de poezii a lui Ioan Diaconu.

Ioan Diaconu este Noni, un copil de 11 ani, din Botoșani. Un copil cu dizabilități, dacă ar fi să îl așezăm în statistici. Un copil cu Sindrom Asperger, tulburare din spectrul autist, dacă e să îl înscriem în catalogul cu diagnostice medicale.

Despre Asperger se spune, în lucrările de specialitate, că este boala micilor genii. Și nu pare deloc a fi o exagerare, pornind chiar de la cel care a dat numele acestei afecțiuni, dr. Hans Asperger, austriacul care a descris pentru prima dată boala în anul 1944. Care erau primele observații ale medicului? Identifica, descriind evoluția a patru băieți, "o lipsă de empatie, capacitate mică de a forma prietenii, conversația unilaterală, absorbția intensă cu un interes deosebit pentru cunoaștere, mișcări stângace". Interesul obsesiv pentru cunoaștere l-a determinat pe dr. Asperger să îi numească pe acești băieți "Micii profesori".

În zeci și zeci de ani, experții au ajuns să valorizeze și să evidențieze pozitiv câștigurile Sindromului Asperger, ajungând până la a considera că aceste deosebiri nu trebuie considerate neapărat a fi defecte, ci un alt mod de a gândi.

Noni, o poveste despre noi

Acesta este Noni: un alt mod de a gândi. Manifestarea vie, limpede, a ideilor noi, nepreluate de-a gata din vălmășagul social în care trăiește. Noni nu poate fi influențat, tocmai pentru că el perseverează de la o cunoaștere la alta prin propriile capacități. Noul înseamnă să constați, să alegi, să ai o opțiune.

Modul de a gândi al lui Noni este exact ce ne lipsește nouă, tuturor. Ideile lui Noni vin peste lipsa noastră de curaj în a ne manifesta prospețimea existenței.

Așa își scrie Noni gândurile, așa percepe el viața. Așa se nasc poveștile, cărțile. Unii le înțeleg, alții nu vor a le înțelege. Dar din fiecare rând transpare o idee nouă, o năstrușnicie îndrăzneață, o altă față  a lumii cu care suntem obișnuiți.

”Le citești, le recitești, încerci să le încadrezi într-o anumită categorie (din obișnuință!), dar… eșuezi. De ce? Pentru că Noni gândește altfel, visează altfel, face legături aparent ciudate între locuri existente și imaginare, între personaje aproape reale și personaje insolite. În lumea lui Noni se întâlnesc multe lumi. El înțelege, noi nu, deocamdată! Dar ne dă multă speranță sau fiori pe șira spinării spunând: Viitorul este un loc frumos… planetele calde devin reci, iar planetele reci devin calde”,

Florentina Dănilă, prov. înv. primar

Noni este primul copil autist din România care a publicat trei cărți

După prima carte, ”Mesaj de pe planeta Căţeluş”, Ioan Diaconu a publicat alte două cărţi, apărute la Editura Art Creativ: ”La sfat cu Certek Motănescu” şi ”Combinaţii cu... rost”. Lansarea a avut loc sâmbătă, 5 octombrie, de Ziua Educației, la Uvertura Mall. Preț de câteva ceasuri, oameni apropiați, reprezentanți ai ong-urilor, voluntari și cadre didactice au depănat din propriile experiențe, au mărturisit problemele cu care se confruntă, au căutat soluții.

Dar în centrul dezbaterilor a fost el: Ioan Diaconu, copilul care, aproape fără să vorbească, i-a făcut pe cei de față să se autoevalueze, să se observe cu maximă luciditate, să își recunoască limitele.

"Întotdeauna mi-a fost dificil când a trebuit să vorbesc despre copii deosebiţi, de teamă să nu-mi scape ceva din vedere, să nu cumva să spun prea puţine lucruri sau, dimpotrivă, prea multe, însă astăzi am să-mi fac curaj şi o să vorbesc nu eu, ci inima mea despre NONI, copilul care a scris, nu una, ci 3 cărţi de poezie şi de poveşti”,

Daniela Toma, reprezentantul Editurii Art Creativ

Impresionată de scrierile lui Noni, Daniela Toma (Editura Art Creativ) vorbeşte cu admiraţie despre copilul din Botoşani care, la 11 ani, "este primul copil autist din România care ajunge la această performanţă" şi care "este înzestrat cu o imaginaţie şi cu o inteligenţă ieşite din tipare".

”Nici nu ştie Noni cum, datorită scrierilor sale, mi-a influenţat într-un mod pozitiv concepţia despre lume, despre faptul că oricând o putem face mai frumoasă şi mai bună, în orice moment putem crede că visul nostru se va îndeplini şi, dacă suntem norocoşi să avem în preajmă oameni inimoşi, dascăli dedicaţi şi părinţi formidabili, nu ne poate sta absolut nimic în cale...",

Daniela Toma.

Despre ce și despre cine scrie Noni?

”Într-o zi voi ajunge un pictor faimos. Voi muri și voi ajunge în raiul pisicilor. Acolo ajung oamenii buni. Adică ăia liniștiți, care-și văd de treabă, din astea. Și tu poți ajunge acolo. Ne vom întâlni în rai și vom vorbi despre ce am mai făcut”.

”Uite, mamă, ți-am spus eu că nu mai avem Românie” Vezi? A zis și el!” (El, adică Licu, din filmul cu același nume).

”Putin e un președinte bun, își iubește țara. Dar ar trebui, dacă vrea ca țara să progreseze, să le spună conaționalilor:

-Fraților, gata cu vodka, de asta a scăzut populația! Acum va trebui să primesc refugiați până o lăsați voi mai moale cu vodka!”.

”Am fost la meci… am încercat să fac ce fac toți suporterii: să par nervos. În rest, meciul mi s-a părut stupid!”

”Când calculez, în capul meu este o voce care urlă la mine să mă concentrez, să nu spun prostii. Așa am învățat să calculez. De exemplu, dacă vreau să calculez cât e 7 ori 3, vocea îmi spune: Eu sunt 3. Îmi place să stau lângă 21!”.

”O să citesc… o să fiu deștept… să-mi iau ce slujbă doresc. O fi vreo slujbă unde nu trebuie să fii deștept?”

Altfel despre Educație

În debutul întâlnirii de sâmbătă, Georgiana Cădinoiu a rostit, în emoția comună care a cuprins asistența, o rugăciune de mulțumire și binecuvântare. Au fost prezenți în micuța sală de la Uvertura Mall reprezentanta Asociației Ihtis – Mihaela Mihăescu, aceasta prezentând platforma educațională și proiecte de educație inclusivă. Despre o inițiativă generoasă, dar deopotrivă ”consumatoare” de energie și dătătoare de speranțe, este Caravana pe care o coordonează dr. Maria Dardai, de la Centrul de Sănătate Mintală Botoșani, prin cătunele județului, în scopul identificării copiilor care au nevoie de ajutor.

Au fost prezenți și reprezentanții Asociației Nevăzătorilor Botoșani, logopedul Laura Dănilă așezând pe masa discuțiilor proiectul de școlarizare a persoanelor cu deficiențe senzoriale. Din zona învățământului privat a fost invitată Mihaela Stoiciuc Vasilică, aceasta oferind asistenței o alternativă educațională care și-ar putea dovedi eficiența în cazul copiilor cu dizabilități și nu numai. Despre căile deseori încâlcite ale finanțării proiectelor a vorbit Radu Căjvăneanu, reprezentantul Europe Direct.

Momentele muzicale au fost asigurate de Georgiana Cădinoiu și Marilena Mihai, în timp ce Marina Ihorov a prezentat  delicate gânduri despre satul românesc.

”Avem gândiri diferite, avem propuneri, ne dorim altceva, nu suntem mulțumiți de noi înșine, nu ne acceptăm pe noi așa cum suntem. E foarte bine ca noi, tinerii, să facem voluntariat, noi de acolo ne obișnuim cu alți oameni diferiți de noi. Acești oameni ne dau sfaturi, lecții de viață, și asta ne dă încredere, ne face să simțim să chiar putem mai mult”,

elevă-voluntar de la Colegiul Economic ”Octav Onicescu” Botoșani

Despre ce înseamnă copilul cu dizabilități, privit din perspectiva unui dascăl, a vorbit prof. înv. primar Florentina Dănilă, de la Liceul Pedagocic ”Nicolae Iorga” Botoșani.

 ”Întotdeauna înțelegi mai bine ceea ce simți pe pielea ta. În plus, trăim într-o lume din ce în ce mai rece, din ce în ce mai grăbită, din ce în ce mai ahtiată doar după ceea ce reprezintă partea materială și mai puțin dispusă să viseze. Din păcate nu mai avem timp să visăm. Acești copii, acești oameni cu nevoi speciale au o calitate deosebită: nu pot fi răi. Ei nu fac rău. Pe când noi, cei care ne considerăm normali, de foarte multe ori facem rău chiar cu bună intenție. Ei au o bunătate și o disponibilitate de a relaționa pe care noi nu o avem. Noi considerăm că suntem stăpânii lumii. Or noi suntem limitați în a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru și avem această tendință de a pune etichete foarte ușor”,

Florentina Dănilă, de la Liceul Pedagocic ”Nicolae Iorga” Botoșani

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: