Nu avem forță de muncă, tinerii pleacă din țară, nu evoluăm, sistemul e învechit - sunt unele dintre propozițiile pe care le auzim zilnic în ultimul timp. Botoșaniul are tineri frumoși, deștepți și talentați. Acest lucru se poate observa uitându-ne la clasamentele de la olimpiadele școlare județene sau concursurile naționale și internaționale.
Astăzi am ales să vorbim cu un cadru didactic tânăr, la început de drum, care încă din liceu și-a dovedit abilitățile de educatoare. Florinela Lăcustă are 22 de ani și a intrat în învățământ imediat după ce a terminat liceul cu profil pedagogic din municipiu. Acum, este deja în al patrulea an de activitate. Activează în comuna Ungureni, din județul Botoșani.
”Sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar, însă am ales să predau la grădiniță, să lucrez cu preșcolarii. Am ales acest nivel încă din clasă a 12-a, în urmă orelor de asistență și practică pedagogică, observând că înclinația mea este mai mult spre partea artistică/creativă. Îmi place să fiu la nivelul copiilor, îmi place să îi ascult și să le povestesc, îmi place să mă transpun în diferite roluri și să îi ajut să învețe cu ajutorul jocurilor, toate acestea fiind cuprinse de calmul și grija mea”,
Florinela Lăcustă, profesor.
Despre sistemul de învățământ crede că este unul complex și într-o continuă schimbare. Cât despre modificările pe care le-ar aduce, sunt nenumărate.
”Dacă ar fi să schimb ceva, primul lucru de pe lista mea ar fi acela de a mai renunța la hârtii. În ziua de astăzi a fi profesor înseamnă a avea zilnic după tine un biblioraft, iar a fi educator pe lângă acel biblioraft trebuie să mai adaugi zilnic o geantă pentru copii plină cu creioane, plastilină, lipici, hârtie colorată, perforatoare, sclipici, povești, bomboane etc. pentru că “doamna” zilnic trebuie să aducă ceva nou copiilor.
Un al doilea punct de pe lista mea de schimbări ar fi investiția materială în grădiniță și școli, mai ales în mediul rural unde posibilitățile sunt mai puține, iar de cele mai multe ori cadrele didactice trebuie să facă în așa fel încât copiii să nu simtă lipsurile din sala de clasă sau de la masa de lucru. Aici vorbesc strict de rechizite, să nu mai amintim de mobilier sau toaletă în interior. Și un al treilea lucru pe lista mea de schimbări ar fi modul de lucru, încercăm cu greu să ne desprindem de gândirea comunistă”,
Florinela Lăcustă, profesor.
Inevitabil, discuția noastră s-a îndreptat și spre vacanțele din sistemul de învățământ, iar tânăra profesoară nu a ezitat să ne spună părerea sa sinceră.
”În ultimul timp mi se pare că ne ferim puțin de muncă, ne bucurăm că putem merge la munte, în vizite, petrecem mai mult timp acasă, însă lacunele din ritmul unui elev le vom simți puțin mai încolo. Urmează vacanță de Paște, necesară și ea, fiind de două săptămâni, este rezonabilă, zi liberă de 1 Mai, care poate pică pe lângă o zi de vineri și iar putem fi fericiți. Practic vorbind, copiii mei după ce s-au întors din vacanță de iarnă, de trei săptămâni, în primele zile erau doar cu privirea pe sus, la tot ce îi înconjurau, erau dornici să atingă orice lucru din grădiniță, fiind el și nesemnificativ, iar mai mult dor în ochii lor față de mine până atunci nu am văzut. M-au îmbrățișat și acei copii timizi, ce nu aveau curajul de obicei să vina la mine să mă îmbrățișeze, să îmi spună un cuvânt frumos, așa cum ceilalți obișnuiesc. S-au întors dornici de muncă, dornici să descopere, să cunoască lucruri noi, au povestit tot ce s-a întâmplat pe timpul vacanței, exprimându-și și dorința de a se întoarce la grădiniță, la colegii lor, la jucăriile lor. Din asta pot observa că ei, copiii, nu au nevoie de așa multe vacanțe precum avem nevoie noi, adulții”,
Florinela Lăcustă, profesor.
Așadar, la suprafața, vacanța lungă este o bucurie, însă în adâncime poate duce la blocaje sau chiar tristețe în rândul copiilor, mereu dornici de a socializa și de a fi mereu într-un colectiv.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
