Pentru cei care încă se mai miră de votul botoșănenilor...
Vă amintesc că în urmă cu opt ani, 15% dintre botoșănenii teoretic copți la creier, că doar aveau 18 ani, au votat un partid pentru că un nene le-a promis la televizor că o să le dea câte 20.000 de euro la fiecare. Partidul a dispărut, la fel și banii. Nici televiziunea nu mai e de mult. Patru ani de zile însă niște traseiști au mâncat banii statului în Parlament ca membri PP-DD, în timp ce peste 22.000 de botoșăneni așteptau poștașul să le aducă geanta cu 20.000 de euro.
Peste alți doi ani, senzaționalul OTV-ist, băgat într-un tomberon în propria emisiune și televiziune, a candidat la prezidențiale. Trăgând nădejde că, dacă nu și-au luat ăia 20.000 de euro după parlamentare, poate o să și-i primească măcar după prezidențiale, botoșănenii l-au votat în disperare pe ”dl. Dan” și l-au propulsat pe locul 3 după Iohannis și Ponta. Dl. Dan a plecat însă câțiva ani cu ceva treabă sau ”l-au ascuns” ca să nu îi supăr pe toți cei cuprinși de nostalgii OTV-iste, așa că banii încă îi mai caută. Ca și pe Elodia de altfel.
Am trăit de la Botoșani creșterea și descreșterea aproape până la dispariție a Partidului România Mare. Unirea cu Republica Moldova, execuții publice pe stadioane, pușcării pentru corupți, oameni trimiși la canal erau trâmbițate toată ziulica de trompetele partidului. PRM-iștii au devenit a două forță în Legislativ, dar nu au cumpărat nici măcar zăbrele pentru închisoarea promisă, iar Prutul a rămas în continuare graniță. Scopul lor fusese atins: pe naivitatea unora ajunseseră în Parlament.
Pe acel val PRM-ist botoșănenii au trimis în Parlament, în perioada de maximă a expansiune a României Mari, inclusiv un bucureștean care s-a pensionat chiar în timpul mandatului. N-a interesat însă pe vreun votant cine e pe listă, toți visau ”România Mare”, ”România Tare”, execuții și pușcării.
Doru Palade îi spune, are 83 de ani acum. Știți că Botoșaniul a avut un parlamentar cu acest nume?
Patru ani, cât teoretic a reprezentat Botoșaniul în Parlament, a avut apariții meteorice printre oamenii care i-au făcut rost de o pensie specială babană.
Pe spatele unor oameni creduli – și mă rezum doar la acest termen pentru că nu-i frumos să jignim oamenii pentru opțiunile politice – la fiecare patru ani apare o specie aparte de politicieni cu un discurs extremist, xenofob, rasist, intolerant, radical religios, care exploatează fără jenă lipsa de cultură politică a unei părți a poporului, îi îmbie capul cu texte demne de NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei), pe spatele efuziunii maselor urcă în Parlament, unde în patru ani se risipesc pe la PNL și PSD devenind colegi tocmai cu ”marii corupți” pentru care promiteau ”execuții pe stadioane”. Iar partidul dispare asemeni voturilor.
Ca și în 2000, 2004 ori 2012, nici în 2020 pe mulți botoșănenii pur și simplu nu i-a interesat ce nume sunt pe listă. Astfel că au trimis în Parlament inclusiv un onorabil domn care la sfârșitul mandatului va avea venerabila vârstă de 82 de ani, comunist de vază în timpul ”socialismului multilateral dezvoltat”. Rămas fără funcții prin județ, în ultimii 20 n-a prea mai dat prin Botoșani. A schimbat însă partidele ca pe șosete: PSDR, PNG, Partidul Popular, Partidul România Noastră (da, există și chestia asta pe ”eșichierul politic românesc”), a apărut și pe la nu știu ce minoritate, pentru ca la senectute să simtă mirosul AUR-ului și să dea lovitura vieții sale politice...
O lovitură pe care botoșănenii și România o vor plătit timp de patru ani cu vreo 10.000 de euro pe lună. Cam atât cheltuiește Statul Român cu un parlamentar. Bonus, pensia specială de după, care vine ”pe loc” fiindcă omul are deja peste un deceniu de când e pensionar.
Votul costă, inteligența asimptomatică la fel.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
