O comună din Botoșani este renumită pentru una din cele mai importante resurse naturale.
În comuna Păltiniş din judeţul Botoşani se află cel mai pur zăcământ de gips din Europa, potrivit autorităţilor locale. Zăcământul ar putea fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani. Cu toate acestea, importantele resurse naturale nu trezesc interesul autorităţilor.
În judeţul Botoşani, în comuna Păltiniş, pe malul Prutului, sărăcia este o realitate cruntă. Cu toate acestea, aici, în nordul extrem al României, zicala „ Munţii noştrii aur poartă, iar noi cerşim din poartă în poartă”, are o conotaţie aparte. Munţii sunt de fapt lunca Prutului, iar aurul este înlocuit cu unul dintre cele mai pure zăcăminte de gips din Europa, o adevărată comoară minerală care zace însă neexploatată.
Zăcămintele de gips de la Păltiniş judeţul Botoşani se întind pe o suprafaţă importantă, ajungând până în Republica Moldova şi Ucraina, ţări situate la doar câţiva kilometri de comuna botoşăneană. Rezervele de gips, spun autorităţile locale, sunt de o puritate excepţională.
Au fost descoperite în urma unor prospecţiuni din anii '80, de către un grup de geologi trimişi să caute noi resurse naturale pe malurile Prutului. Locurile în care au fost făcute forajele se văd şi astăzi pe dealurile din apropierea marelui râu.
”Ştiu atât de la surse oficiale, dar şi de la bătrânii care au aflat în anii '80 de la oamenii care făcea prospecţiuni, cât înseamnă ca şi cantitate, dar şi calitate, aceste zăcământ. Rezerva de gips se preconiza că ar putea fi exploatată pentru mai mult de 100 de ani, iar ca puritate este unul dintre cele mai pure zăcăminte din Europa, cu o puritate de 98,7%”, precizează Costel Romanescu, primarul din Păltiniş.
Având în vedere rezultatele obţinute, în perioada comunistă s-a pus la punct un plan de ridicare a unei fabrici la Darabani, oraş situat la numai câţiva kilometri de Păltiniş pentru procesarea gipsului de foarte bună calitate din zonă. Au fost aduse inclusiv materiale şi se pregătea şi exploatarea. A venit însă anul 1990, iar odiseea gipsului de la Păltiniş a luat sfârşit chiar înainte de a fi început.
”A venit Revoluţia şi s-a terminat totul. S-a pus problema înfiinţări unei fabrici la Darabani, urmând să exploateze gipsul din zonă. Era planuri bine puse la punct şi trebuiau să devină realitate pe la mijlocul anilor '90. A venit însă Revoluţia şi gata. Nu a mai făcut nimeni fabrică aici, iar zăcământul nici măcar nu a mai fost atins“, spune primarul din Păltiniş.
De atunci rezervele de gips de pe malul Prutului au rămas virgine. Zac sub doar cei câţiva metri de iarbă uscată de secetă, păscută când şi când de vitele localnicilor. În unele locuri, gipsul iese la suprafaţă, ca o ironie a sorţii. În momentul de faţă, exploatarea gipsului de la Păltiniş pare o utopie, sau o cauză pierdută.
”Nu ştiu ce şanse sunt. Clar este nevoie de un investitor în zonă. O şansă pe care o văd eu este intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi poate doar pe această filieră. Atunci ar deveni o comoară pentru noi. Până atunci, este doar piatră“, spune Costel Romanescu.
Primarul din Păltiniş se gândeşte la filiera basarabeană ca o şansă de valorificare a zăcământului, fiindcă în Republica Moldova, la o aruncătură de băţ de malurile pline cu gips ale Păltinuşului, această resursă este exploatată din plin. În Ucraina, aflată la rândul său la doar câţiva kilometri de localitatea botoşăneană, la fel, gipsul este prelucrat. Culmea, spun autorităţile, din acelaşi zăcământ de la Păltiniş care se prelungeşte până în Republica Moldova.
„În Republica Moldova se exploatează. Se vede de la noi fabrica. Şi nu numai moldovenii. Pe aceeaşi direcţie şi Moldova şi Ucraina este valorificat. În Ucraina este o fabrică, din ce am vorbit eu cu colegii primari şi din Moldova şi din Ucraina, ridicată de un investitor turc. În Republica Moldova îl extrage şi îl pune în vagoane şi îl duce la Bălţi, că acolo este fabrica de prelucrare a gipsului“, adaugă edilul din Păltiniş.
În România, însă, unul dintre cele mai pure zăcăminte de gips din Europa stă încă neatins.
Autorităţile judeţene ştiu de aceste rezerve şi îşi pun problema exploatării lor. Procesul este însă anevoios, birocratic şi aproape inutil.
„Noi putem face o scurtă documentaţie cu ceea ce înseamnă istoric, date importante, să realizăm un material de la Direcţia de Promovare a Consiliului Judeţean şi să-l trimitem la Ministerul Economiei. Îl putem trimite şi la Guvern, la Secretariat de Stat partea tehnică. Se i-a notă de acest lucru şi sigur poate cineva de acolo îşi va apleca privirea şi gândul asupra documentaţiei pe care noi o trimitem“, precizează Costică Macaleţi, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani.
De altfel, şeful judeţului recunoaşte că o asemenea rezervă este o adevărată mană cerească pentru un judeţ aflat mai mereu în topul sărăciei.
”Orice bogăţie a subsolului aduce după sine prosperitate, locuri de muncă, dezvoltarea altor tipuri de activităţi în jurul acesto exploatări. Ar fi o mană cerească pentru judeţul Botoşani“, spune Macaleţi.
Singura şansă, spun autorităţile sunt investitorii, aşteptaţi de aproape 26 de ani la Botoşani. Sursa: ziarul Adevărul.
