O dărăpănătură cu două camere plină de premianţi: Eu, când fac exerciţii, uit de toate. Şi când mi-e foame mă apuc să fac exerciţii la matematică

Toţi copiii unei familii foarte sărace din judeţul Botoşani reuşesc să ia numai note de 10, deşi trăiesc într-o căsuţă cu două cămăruţe iluminate de un bec slab. Fac lecţiile cu rândul şi merg kilometri întregi pe jos ca să înveţe carte.

Cătunul Ionăşeni aparţinând comunei botoşănene Truşeşti este rupt parcă de civilizaţie. În sătucul cu cel mult 400 de suflete se ajunge pe un drum pietruit, plin de gropi, care străbate o pădure deasă. Peisaj feeric terminat într-o lume a sărăciei şi a lipsei de viitor.

La marginea cătunului, chiar în buza pădurii, trăieşte familia Cârmaci, una dintre cele mai sărace din sat, scrie Adevărul. Unicele surse de venit ale familiei sunt munca cu ziua a tatălui şi alocaţiile copiilor. Averea nepreţuită a familiei o reprezintă însă teancul cu diplome şi carnetele de note ale copiilor: trei fete şi doi băieţi, toţi cu rezultate excelente la învăţătură.

Deşi înfruntă noroaiele, zăpada şi oboseala, mergând pe jos 5-6 kilometri până la şcoală, copiii familiei Cârmaci, cu vârste între 8 şi 16 ani, reuşesc să obţină note extraordinare. Învaţă pe brânci ca să scape de sărăciei şi să-şi ajute părinţii.

„Învaţă foarte bine, toţi. Pentru ei fac orice sacrificiu. Să meargă la şcoală, să iasă din satul ăsta, că aici nu au ce face“, spune Maria Cârmaci, mama băieţilor.

Familia Cârmaci locuieşte într-o casă joasă, din chirpici, moştenită de la părinţi, cu numai două camere luminate de un singur bec palid.

„Într-o cameră stăm noi cu fetiţa cea mică, iar în cealaltă cameră băieţii şi cele două fete mai mari”, mărturiseşte Maria Cârmaci.

Mobila este compusă din câteva paturi înghesuite, un dulap şi câteva rafturi, bucătăria este tot în casă iar toaleta în fundul curţii. Apă curentă nu au, ci o aduc cu găleţile de la fântâna din sat. De la cel mai mic la cel mare, toţi, sunt premianţi.

Constantin are 10 ani, este în clasa a IV-a şi un matematician în devenire. A câştigat şi un concurs internaţional dedicat claselor I-IV. Când se află în faţa cifrelor, nici sărăcia nu-l mai sperie.

„Eu, când fac exerciţii, uit de toate. Şi când mi-e foame mă apuc să fac exerciţii la matematică. Mă concentrez aici, îmi place şi uit de necaz. Eu fără matematică nu mă văd”, mărturiseşte Constantin.

Mădălina (16 ani), cea mai mare dintre fraţi, a avut din clasa I aproape 10 pe linie. Învaţă la liceul din Truşeşti, aflat la 6 kilometri distanţă de casă, deşi ar fi avut şansa să meargă la un liceu de elită din Botoşani, însă banii au fost un impediment major.

„Am avut mereu note mari că mi-a plăcut să învăţ. Iau cărţi de la bibliotecă şi mă simt extraordinar când mă apuc să le citesc“, spune Mădălina.

La liceu vrea să ajungă şi Petronela. Are 13 ani şi este în clasa a VIII-a. Visează şi la facultate, pentru că ar vrea să ajungă profesoară. Darius, fratele mai mic, are 11 ani şi visează la D Artagnan şi Champ Elysee.

„Îmi place cel mai mult franceza. Am citit despre Franţa tot. Şi despre istoria ei. Vreau să văd măcar aşa de la depărtare Parisul”, spune Darius.

Până şi mezina familiei, Alina, este pasionată de învăţătură. Stă toată ziua cu nasul în cărţi şi, la fel ca fraţii ei, visează să ajungă cineva: profesoară de matematică.

Toţi aceşti copii au fie foarte bine, în cazul şcolarilor mici, fie medii între 9 şi 9.80 la şcoală în fiecare an.

Nu au telefoane mobile, computere sau orice alte gadget-uri de care se bucură orice copil de vârsta lor din lumea civilizată. La ei, civilizaţie înseamnă doar electricitate şi uneori microbuzul şcolar. De cele mai multe ori merg la şcoală pe jos, indiferent de anotimp.

Darius, Petronela şi Mădălina învaţă în Truşeşti, iar cei mici, Constantin şi Alina, deocamdată la şcoala din sat.

”Mergem pe jos la şcoală. Şi iarna chiar. La început, ne era frică de pădure, dar ne-am obişnuit. Ne place mult la şcoală. Când este frig, ne băgăm unul în altul şi ajungem voioşi”, spune Alina, la numai opt ani.

Citește materialul complet AICI

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: