O carte-omagiu despre oameni și locuri, o lansare care a avut loc în prezența unora dintre eroii a căror poveste se înșiră fermecător în paginile autoarei.
”Fiecare nume are omul lui”, de Mihaela Arhip, rămâne un martor al trecerii prin timp. Fie că vorbim despre oameni simpli, de la Italian la bătrânul care vinde flori, fie că vorbim despre Oameni-Cetate, de la Dumitru Țiganiuc, plecat în veșnicie, sau la Maria Baciu, cea care a și fost prezentă în sală.
Sâmbătă, 4 septembrie, la Casa Corpului Didactic din Botoșani s-au consumat momente de reală emoție, zecile de persoane care au venit să asiste la lansarea cărții Mihaelei Arhip trecând pe rând de la bucurie și nostalgie, de la tristețea unui gând la râsul nestăpânit și prietenos.
Mihaela Arhip se află la prima carte de proză, după ce vreme de aproape 20 de ani și-a încântat cititorii cu poezie.
Apărută la Editura PIM, din Iași, cartea ”Fiecare nume are omul lui” (vol. 1) adună povești despre Oameni și Locuri.
”Mama, Dumnezeu să o odihnească în pace!, spunea că fiecare nume poartă în sufletul lui un om. Fiecare nume are omul lui. Un om care își poartă poverile, își trăiește în felul lui ziua în care l-am întâlnit, zâmbește, își șterge lacrimile și merge mai departe. Un om care visează ceva când doarme, visează la ceva când este treaz, își bea cafeaua, își încalță pantofii și pornește pe drumul lui. Fiecare nume are un om al lui.
Un om care deschide fereastra, ușa, calculatorul, își deschide brațele pentru a primi pe cineva lângă suflet, deschide pachetul de țigări, o carte, un pachet de cărți, o sticlă cu apă, un om care deschide un drum pentru alții. Fiecare nume are un om. Un om care răspunde la întrebări, la un mesaj, răspunde de alții, de ceva, răspunde la telefon. Un om care răspunde la chemarea aproapelui. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi răspuns la invitaţia mea şi mi-aţi fost alături în acest tandru început de septembrie, la evenimentul la care am evocat chipul mai puţin cunoscut al oraşului Botoşani!”,
Mihaela Arhip, autoarea cărții ”Fiecare nume are omul lui”
I-a fost alături și de această dată poeta Maria Baciu. Exigentă și deopotrivă generoasă acolo unde cuvintele îi ating sufletul, spirituală și ironică atunci când vorba se rostogolește către cei ai vremilor nătânge, dar și sensibilă la tot ce înseamnă mesajul către copii, Maria Baciu a oferit din nou o lecție despre valoare, despre forța cuvântului acolo unde scriitorul își asumă până la capăt rolul în societate.
”Un profesor de română a găsit de cuviință ca în aceste zile, când s-a sărbătorit Limba Română, să lanseze o carte care este foarte valoroasă. Și fiindcă sunt elevi aici, și mă bucur foarte tare, aș vrea să pun în discuție un alt tip de a se face lectura cărților contemporane. Noi am fost învățați cu literatura clasică, unde se povestea ceva și rămâneau nucleele acelea, le spuneam și luam notă mare la română.
Librăriile sunt pline de rebuturi care se cheamă cărți, se taie pădurile și toți scriu, care cum iese la pensie, care cum s-a plictisit să își facă serviciul, se apucă de scris. Și sunt atâția scriitori în România, cum nu vă puteți închipui, și mulți dintre aceștia urcă până la Uniunea Scriitorilor și devin membri. Trăim foarte urât din acest punct de vedere, pentru că artele sunt în pericol. E mare păcat, literatura este o artă. Dacă nu dăm întâietate artei, poporul se întoarce în faza de troglodit. Nu avem ce face fără artă. Din acest punct de vedere, trebuie acordată mult mai multă atenție felului în care citim o carte”,
Maria Baciu, scriitoare
Poeta-profesor a făcut un parcurs prin sensuri și înțelesuri, pentru a ajunge la semnificația numelui și la responsabilitatea mesajului transmis către cititor.
”Titlul aceste cărți nu înseamnă numai că fiecare nume are omul lui. Titlul mai înseamnă și faptul că tu îți meriți sau nu îți meriți numele. Și numele acela poate deveni o poreclă, care poate să te definească mai bine decât numele pe care l-ai luat la botez sau din familie. Poate deveni un supranume. Titlul este foarte inteligent ales de scriitoare. Trebuie să avem respect față de cititorii noștri și față de literatura română, să știm ce scriem și ce le dăm, cum construim trăirea, conștiința, sufletul unor generații tinere și cum alimentăm generațiile celelalte, care știu să citească ceva. Este o mare durere să trecem peste cărți pe deasupra”,
Maria Baciu, scriitoare
Cartea Mihaelei Arhip poate fi, spune poeta Maria Baciu, o prefață la cărțile de poezie.
”Pentru că poeta se întoarce la perioada când era copil. Copilul este foarte liber. A copilului este întreaga lume. Trebuie să respectăm copilul și libertatea lui totală pentru că el atunci ia în stăpânire universul. Tor universul acesta pornește prin a fi exprimat în cuvinte. Deci cartea este una despre cuvinte, despre copilărie, despre adolescență, despre prefacerile dintr-un trup de copil care ajunge să se ia în stăpânire, să fie conștient de el și să se poată ridica singur. Cuvintele acestea sunt trimiterile pe care le face în afara sa ca să se comunice, să spună, să se cunoască. Și dă într-o lume de oameni, de plante, de animăluțe, și rămâne mirat la fiecare. Acesta este începutul cunoașterii. Această cunoaștere se înmulțește până când el devine stăpân pe întreg universul”.
În final, poeta Maria Baciu a mai remarcat în proza Mihaelei Arhip ”finețea scrisului, un scris original, o exprimare originală, o frazare foarte frumoasă”.
”Are știință a limbii pe care o stăpânește bine, știe să aleagă din noianul de cuvinte pe cele care vor îmbogăți și mintea și sufletul cititorului”,
Maria Baciu, scriitoare
Cel care a relaxat atmosfera și a adus zâmbetul pe chipul tuturor a fost Daniel Câșlariu, președintele Asociației ”Grup Civic” Botoșani, către care vor merge o parte din fondurile obținute din vânzarea cărții, cealaltă parte fiind direcționată către hrana și tratamentul animalelor fără stăpân.
Daniel Câșlariu a felicitat-o pe autoare și și-a exprimat, cu o emoție nestăpânită, mulțumirea pentru cuvintele pe care Mihaela Arhip i le-a dedicat în paginile cărții.
”Vreau să vă felicit. Eu sunt un băiat simplu de la țară, nu prea știu să vorbesc în fața oamenilor, dar învăț. Mi-a plăcut școala, dar am fost un elev de 6 - 7, acolo. Am stat mereu în băncuța mea. Când doamna Mihaela a vorbit despre mine mi-a venit să plâng.
Îmi amintesc cu drag cum m-a sunat prima dată doamna Mihaela, să îmi dea niște bănuți pentru activitățile mele. Când am văzut-o prima oară, în fața blocului, am simțit că o cunosc de o viață, că e foarte caldă. În fața dvs. poate par un om dur, dar în spatele măștii se află un băiat foarte emoționat. Când am primit acel telefon, prin care îmi cerea acordul să publice textul despre mine în această carte, am zis că este cea mai mare onoare și distincție pe care am primit-o vreodată în cei 31 de ani. Să scrie un om despre mine! Un simplu băiat crescut la țară, care a avut o poveste de viață tragică, a părăsit aceste meleaguri și a fost nevoit să plece departe de casă, de frați și de mamă. Am revenit și într-un an și jumătate am reușit să fac mai mult decât îmi imaginam”,
Daniel Câșlariu, președintele Asociației ”Grup Civic” Botoșani
Mai mult decât paginile dedicate lui, Daniel Câșlariu a fost deosebit de impresionat să afle poveștile oamenilor simpli, a marginalizaților, a năpăstuiților, cu al căror destin s-a identificat el însuși în anumite perioade ale vieții.
”După ce am citit cartea nu am rămas impresionat doar că a scris despre mine. M-a impresionat ceva mai mult. Chiar am sunat o prietenă foarte bună din presă, pe doamna Gabriela de la Botoșăneanul, și i-am spus: am citit ceva extraordinar! Nu am crezut vreodată că un scriitor poate să scrie ceva despre un om neimportant (Italianul, nota red.). Pentru că așa suntem noi. Eu știu cum este să fii dat deoparte de societate, să fii marginalizat când nu ai, când ești om al străzii. Asta am fost eu, din păcate, dat deoparte de societate și de copii. Și m-a impresionat foarte mult că a scris despre Italian. Un lucru extraordinar. Tot ce scrie în acea carte este excepțional”,
Daniel Câșlariu, președintele Asociației ”Grup Civic” Botoșani
”Fiecare nume are omul lui” este o carte a destinelor. Veți afla poveștile impresionante ale unor oameni cu care Mihaela Arhip a interacționat în diferite feluri, pe lângă care a trecut sau alături de care a trăit. Dar veți regăsi și locuri de poveste sau întâmplări pline de haz. Lecții de istorie culese în treacătul cotidian sau felii de înțelepciune decupate dintr-un trecut care devine, și el, istorie.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
