Atletismul românesc a fost reprezentat la Los Angeles, în 1984, de numai nouă atlete, dintre care opt au realizat cea mai bună performanţă a a acestui sport din istoria participărilor la Jocurile Olimpice, câştigând în total zece medalii, scrie Adevărul.
Printre ele s-a numărat şi Doina Melinte, născută la 27 decembrie 1956 în Hudeşti (Botoşani), care a cucerit aurul la 800 de metri şi argintul la 1.500 de metri.
“Eu am fost şi la ediţia din 1980, însă n-am prins finala. Am fost a noua şi deasupra mea s-a tras linia. La Los Angeles am plecat de acasă cu dorinţa de a fi campioană olimpică. Am luat cu mine o casetă cu un cântec pe versurile lui Adrian Păunescu, «Rugă pentru părinţi». Eu am concurat abia în ultima săptămână. Am stat acolo o lună şi ceva. Eram disperată. În fiecare zi se luau medalii şi mă întrebam când va fi şi rândul meu. Şi a venit! Cu Maricica Puică am concurat la 1.500 de metri, iar cu Fiţa Lovin la 800. Noi eram foarte bune prietene până la stadion. Acolo, fiecare se descurca aşa cum putea”, a povestit Melinte pentru “Adevărul”.
Atleta a avut probleme şi cu securiştii care însoţeau delegaţia română la concursuri.
“Eram urmăriţi cu toţii, e adevărat. Eu îi datorez participarea unui om, nu mai ştiu cum îl cheamă, că a murit. Din câte am aflat mai târziu, nu trebuia să mă deplasez la Los Angeles. S-a spus că voi rămâne acolo. Eu îmi iubesc ţara, familia, nu m-am gândit niciodată să plec. Îmi amintesc că în 1983, la Edmonton, aveam nişte bani la mine. Am vrut să cumpăr un pardesiu, cu două sute de dolari. Şi n-am putut, că erau securiştii după mine. Şi m-am dus la avion, am urcat şi mi-am tras o haină peste faţă. Stăteam la geam. Şi am adormit. La un moment dat, m-am trezit, m-am ridicat şi am întrebat de ce nu plecăm. Şi nu plecam pentru că mă căutau pe mine”, şi-a reamintit fosta atletă.
