Pe la fiecare colț, fiecare primar sau șef de județ se plânge că nu există suficiente azile pentru bătrânii părăsiți de copiii plecați fie în străinătate, fie prin țară. Însă, atunci când avem un astfel de centru pentru persoane vârstnice, ne dăm cu stângul în dreptul pentru că nu există o procedură clară privitoare la finanțarea necesară pentru funcționare.
La Botoșani sunt puține azilele pentru bătrâni. Și, în discursurile populiste ale candidaților de pe la tot felul de alegeri s-a tot promis că se vor deschide unele noi. Și, cu promisiunea am rămas.
Unul dintre aceste centre se află la Trușești. A fost înființat în 2011 după ce, cu un an înainte a fost închis spitalul care funcționa acolo. Încă de pe atunci, centrul a funcționat cu aproximativ 55 de beneficiari, părinți abandonați de copii, oameni care au clacat și au fost adunați de prin gunoaie.
Pentru toți însă, ceva s-a schimbat.
Centrul pentru persoane vârstnice Trușești are o capacitate de 60 de locuri și până la data de 31 octombrie s-a aflat în subordinea Ministerului Muncii care i-a asigurat și finanțarea. Ulterior a trecut la Consiliul Local care a alocat mai multe sume însă în limita posibilităților.
S-au făcut memorii la minister pentru alte finanțări și s-a mai parcurs un pas.
Unul mic de tot.
”Am reușit să accesăm pentru 2 luni un program pentru bunuri și servicii, pentru luna octombrie și noiembrie o sumă de 47.000 de lei. Dar de la 30 noiembrie și cu 1 decembrie în plină iarnă rămânem iar fără sursă de finanțare, căminul are nevoie de sursă de finanțare curentă”
A arătat un reprezentant al centrului în fața subprefectului Daniela Beclea
Reținerile care se fac din pensiile bătrânilor sunt insuficiente iar cheltuielile sunt în raport cu acestea, uriașe.
”Beneficiarii au pensii minime, ei nu pot acoperi cheltuiala totală. Cea mai mică pensie este de 350 de lei din care i se poate opri doar 60%, ceea ce este o sumă foarte mică. Standardul de cost așa cum este stabilit de Ministerul Muncii este de 1.982 de lei pentru un singur beneficiari iar 50% dintre ei nu au familii”, spune altă salariată a centrului.
La acest moment datoriile se ridică la 163.000 de lei din care 53.000 către furnizori: ”Ne mai și mirăm cum mai primim marfă de la ei, pentru că este foarte greu să promitem ceva pe ce nu ne putem baza. Și atunci am zis să tragem un semnal de alarmă, să vedem ce este de făcut, se închide anul, datoriile se acumulează și nu se mai poate”.
Beneficiarii din centru au fost aduși de la Spitalul Județean, de la Secția de Psihiatrie sau pur și simplu direcționați de primării.
Sau de propriii copii.
”Au bătut copiii pe bătrâni și i-au forțat să vină la cămin și acum s-au adaptat. Sunt bătrâni și din 2011 și alții aduși de la ghena de gunoi, iar copii dacă au, nu răspund. Nu reușim să le găsim adresele, nu mai răspund la telefoane, dacă inițial răspundeau acum nu o mai fac pentru că le cerem bani și ei spun că nu au”
Cei mai mulți dintre bătrânii din centru, 16 la număr provin din municipiu, restul din alte comune ale județului.
Astfel, căminul devine unul de interes județean iar una dintre variante ar fi preluarea sa de către Consiliul Județean.
Pentru moment, subprefectul a declarat că va convoca o nouă ședință cu președintele CJ dar și cu primarii localităților de unde provin beneficiarii centrului pentru a se găsi o soluție ca această unitate să nu își închidă definitiv porțile iar oamenii să ajungă pe stradă.
