Aspiratorul are peste un secol și jumătate de viață. Primul model a fost inventat tocmai în 1860 de către Daniel Hess din Iowa. Se numea de fapt ”măturător” și dispunea de o perie rotativă și un mecanism bazat pe furtunuri prin care se absorbeau praful și mizeria.
”Măturătorul” devenit ulterior ”aspirator” a avut parte de o evoluție extraordinară care a ușurat evident munca gospodinelor și a personalului de curățenie, dar paradoxal a îngreunat și decizia de cumpărare. Și aceasta ca urmare a exploziei tehnologiei care a condus la apariția a circa 300 de tipuri de aspiratoare. Cu o ofertă atât de bogată potențialii cumpărători ajung în situația de a fi derutați, alegerea unui model devine pe zi ce trece o misiune tot mai dificilă.
Și poate tocmai de aceea este necesară în primul rând o clasificare a acestor aparate, care se poate face în funcție de modalitatea de colectare a prafului.
Poate cel mai vechi și cu siguranță unul dintre cele mai populare modele este aspiratorul cu sac. După cum se subînțelege și din denumire, la acest tip de aspiratoare praful este colectat într-un sac, care poate fi textil sau din hârtie, avantajul primului fiind acela că recipientul este refolosibil. Chiar dacă materialul sacului este diferit, în cazul unei achiziții trebuie să acordați o atenție deosebită la etanșeizarea recipientului, orice imperfecțiune putând duce la împrăștierea prafului abia strâns de prin casă.
Dacă însă nu doriți să mai aveți emoții cu ermetizarea sacilor de gunoi, atunci puteți apela la un aspirator fără sac. Companiile de electrocasnice au produs și astfel de aparate în care tradiționalul sac de gunoi a fost înlocuit cu un compartiment special de colectare a prafului, confecționat cel mai adesea din plastic. Aici se adună tot praful, iar gospodinele trebuie să aibă grijă să-l golească înainte de umplerea la capacitate maximă pentru că, în caz contrar, este posibil ca aspiratorul să fie suprasolicitat, iar praful să sară din respectiva cuvă.
Continua preocupare pentru ușurarea muncilor casnice, combinată cu apariția marilor lanțuri hoteliere și a clădirilor de birouri, a amplificat preocuparea companiilor de electrocasnice de a găsi noi modele performante. Astfel au apărut pe piață aspiratoarele cu filtrare prin apă. Foarte igienice, contopesc praful cu apa și îl depozitează într-un recipient din care nu mai iese.
Din aceeași gamă trebuie menționat și unul foarte asemănător, aspiratorul cu spălare. După cum îi spune și numele, pe lângă deja clasica funcție de aspirare, acesta o are și pe aceea de spălare a suprafețelor pentru că dispun de un rezervor de apă, dar și de unul cu detergent. Poate fi utilizat atât la curățarea covoarelor, cât și a gresiei, având două funcții care se îndeplinesc concomitent: aspiră și spală.
Tot mai populare datorită flexibilității devin aspiratoarele verticale, destinate cu precădere suprafețelor reduse. Funcționează de obicei în baza unor acumulatori și au un recipient de mici dimensiuni pentru captarea prafului. Performanțele lor se apropie de ale celor clasice, însă prețurile sunt considerabil mai ieftine.
În luarea deciziei de achiziție pentru cele mai bune aspiratoare trebuie însă ținut cont și de eficiența energetică, aceasta putând fi aflată cu ajutorul etichetei energetice introdusă în 2014 pentru produsele comercializate în Uniunea Europeană și actualizată în 2017. Există astfel clasele A - G pentru aspiratoarele produse până la 30 august 2017 și A+++ - D pentru cele fabricate după această dată. În clasificarea unui aparat se ține cont atât de putere, cât și de capacitatea de absorbție. De exemplu, aspiratoarele din clasa A aspiră minim 91% din praful de pe covoare, iar cele din clasa G în jur de 70%. Importante mai ales pentru persoanele care suferă de alergii sunt însă și emisiile de praf, care măsoară calitatea aerului reemis după aspirare.
Dincolo de toate acestea, în alegerea modelului dorit trebuie să țineți cont și de specificul imobilului în care va fi folosit, suprafețele dominante (covor sau gresie), mărimea imobilului, gradul de izolare fonică.
