O stradă de jocuri

De pildă, în materialul anterior publicat de Botoșăneanul, am văzut că doar pe strada Primăverii din Botoșani, putem număra zeci de astfel de localuri, mai mici sau mai mari, cu clienți mai mulți sau mai puțini. Tot atunci am precizat că strada – numită, sugestiv, „Las Vegas-ul” din Botoșani – nu este singulară în ceea ce privește aglomerația de cazinouri și case de pariuri. 

Cu toate acestea, în pofida numărului mare de afaceri deschise, doar patru dintre acestea există în scriptele Fiscului cu taxe plătite în anul 2014 către stat, în timp ce din celălalt municipiu din județ, apar numai două cazinouri cu taxele achitate. Asta nu atrage după sine miros de ilegalitate, ci înseamnă doar că restul cazinourilor „made in Botoșani” reprezintă de fapt filiale mici ale unor firme mari și, ca atare, își declară veniturile la nivel regional, iar Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Botoșani nu le mai controlează.

Dacă ne referim la firmele înregistrate în municipiul Botoșani, statul a încasat anul trecut numai din taxe 4.077.023 lei, în timp ce alți 1.350.610 lei s-au dus în vistieria statului ca taxe de la două astfel de societăți din Dorohoi. Mai bine de 50 de miliarde lei vechi DOAR taxe.

Acces doar pe bază de bilet

Cum se ajunge la o asemenea sumă? Ca urmare a dărilor la stat pe care firmele din domeniu sunt nevoite să le plătească. Pentru ca o astfel de afacere să poată funcționa, patronul este nevoit să plătească, anual, o taxă intitulată sugestiv „taxă anuală autorizare jocuri” care se calculează în funcție de venituri și de punctele de lucru.

Cam același lucru se întâmplă și în cazul „taxei de acces jocuri de noroc", care diferă în funcție de numărul clienților, astfel că, prin OUG nr. 117/2010, art. 3, pct. 7, se arată că „taxa de acces pentru jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor și pentru jocurile de tip slot-machine, este de a) pentru jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor: 20 lei, b) pentru jocurile de noroc tip slot-machine: 5 lei”. Concret, o firmă de profil trebuie să dea bani la stat pentru fiecare client.

Dar afaceriștii cu jocuri de noroc nu scapă doar cu achitarea celor două taxe. Legea le mai cere două, "taxa de licență", și "taxa aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc".

În tabelul de mai jos, apar valorile exacte ale taxelor declarate de cei șase afaceriști la organele abilitate pentru anul 2014:

Cu alte cuvinte, odată cu dezvoltarea afacerii, odată cu creșterea numărului de mașinării aducătoare (sau nu) de bani, odată cu răspândirea acesteia, crește și suma datorată statului. Așa încât, dacă doar taxele cumulate în 12 luni reprezintă mai bine de 50 de miliarde lei vechi, veniturile sunt greu de imaginat. Și greu de aflat, totodată - asta pentru că, pe de o parte, deși publice, taxele reprezintă sume fixe stabilite prin lege, și nu procent din venituri, iar pe de altă parte, „giganții” care controlează domeniul jocurilor de noroc, derulează prin aceeaşi firmă afaceri şi în alte domenii de activitate, astfel încât este aproape imposibil de aflat cât din încasări provin de la păcănele şi alte jocuri de acest gen.

Dar dincolo de toate, oamenii au o foame crescândă de bani și iluzia îmbogățirii peste noapte atât de bine înrădăcinată...