Au depus liste de candidați 26 de partide sau alianțe politice care cer vot pentru a avea reprezentativitate în Parlamentul European.
Dacă de partidele consacrate pe scena politică românească s-a auzit, sunt cunoscute, iubite sau urâte, în schimb sunt și formațiuni în cazul cărora nici măcar numele nu indică vreun licăr de (re)cunoaștere.
Ultimele alegeri europarlamentare au avut loc pe data de 26 mai 2019. Atunci rezultatele pe partide au arătat așa:
PNL - 10 mandate
PSD – 8 mandate
USR – PLUS – 8 mandate
Pro România – 2 mandate
PMP – 2 mandate
UDMR – 2 mandate
Acum, PSD și PNL practic partidele cu cei mai mulți reprezentanți la Bruxelles merg pe listă comună.
USR și PMP se află în alianță cu Forța Dreptei iar Pro România va avea proprii candidați.
Iar în cazul UDMR nu cred că există vreun semn de întrebare la capitolul notorietate, pentru că aproape fiecare român cunoaște existența reprezentativității acestei minorități.
Rămân pe listă o sumedenie de partide sau alianțe despre care unii români (și botoșăneni) nu au auzit vreodată. Nume care se vor afla însă pe buletinele de vot la alegerile din 9 iunie 2024 pentru Parlamentul European și pentru autoritățile publice locale.
Partidul Oamenilor Credincioși (POC)
Partidul Umanist Social Liberal
Alianța România Puternică
Uniunea Democrat Maghiară din România (UDMR)
Partidul România Mare (PRM)
Alianța Politică România Socialistă
Partidul ACUM
Partidul Alternativa Dreaptă
P.DAC – Alianța electorală Partidul România Noastră (PRN) – Partidul Dacismului Autonom (P.DAC)
Partidul Patrioții Poporului Român (PPR)
Partidul Noua Românie
Partidul Oltenilor
PSD – PNL
Alianța Dreapta Unită – USR, PMP, Forța Dreptei
Partidul Phralipe al Romilor
Partidul Alianța Național Creștină
Reper
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Partidul Patrioților
SOS România
Pro România
AER - Partidul Alianța Etocrată Pentru Reformă
PNȚMM – Partidul Național Țărănesc Maniu – Mihalache
Blocul Suveranist Român (BSR)
Partidul Oamenilor Liberi
și...
Candidat independent Șoșoacă Dumitru Silvestru
Partidul Oamenilor Credincioși (POC) este condus de un anume Mihail Edu președintele acestei formațiuni care s-a constuit undeva prin 2020 dar care a rămas la un nivel de obscuritate, probabil singura filială fiind cea din sectorul 3 al capitalei.
Alianța România Puternică este formată din PNȚCD și Partidul România Puternică. Liderii politici și-au însușit și eu promisiunea electorală cu care defilează candidații la fiecare scrutin, de trei decenii încoace și anume că vor scoate România din sărăcie. Aurelian Pavelescu pentru Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi Gabriel Marin pentru Partidul România Puternică au semnat un acord de cooperare (?!) prin martie anul acesta și s-au autoproclamat reprezentanții elitei patriotice românești.
Alianța Politică România Socialistă s-a constituit în 2022 când Tribunalul București a luat act de constituirea Alianţei politice „România Socialistă”, formată din Partidul Social Democrat al Muncitorilor (PSDM) condus de Constantin Ionescu și Partidul Socialist Român reprezentat de vâlceanul Constantin Rotaru, doi dușmani declarați ai capitalismului.
Alianţa Electorală Partidul România Noastră (P.R.N.) - Partidul Dacismului Autonom Conservator (P.DAC), formată din Partidul România Noastră (P.R.N.) - reprezentat prin Gheorghe Funar şi Partidul Dacismul Autonom Conservator (P.DAC) - reprezentat prin Cătălin-Ioan Berenghi sunt de asemenea formațiuni politice care s-au aliat pentru europarlamentare.
Patrioții Poporului Român sunt percepuți, asemenea celor de la AUR drept extremiștii care mizează pe o suveranitate totală a României în sensul ruperii oricărei legături cu alte state sau organizații internaționale și vin în fața electoratului cu un manifest prin care propun ca idee principală ieșirea din NATO și OMS – Organizația Mondială a Sănătății.
Partidul Noua Românie a fost fondat în 2015 de Sebastian Constantin Popescu, cel mai tânăr prezidențiabil din 2019.
Alianța Etocrată pentru Reformă (AER) este o organizație politică din Bacău care se consideră ”Primul partid de Centru-Vertical din România” și care modernizează politica românească dar și pe cea europeană.
În orice caz, în istoria electorală postdecembristă, cu mici excepții, nu au existat situații în care partide abia înființate și cu lideri autosuficienți chiar să și obțină încrederea electoratului. În majoritatea cazurilor s-a resimțit doar o uriașă risipă de energie și probabil o sațietate dusă la extrem față de clasa politică, prin oferta pestriță care-și pierde din credibilitate tot mai mult.
