Pe 7 decembrie se împlinesc 153 de ani de la nașterea marelui savant Grigore Antipa. Botoșanii au avut parte de genii, dar și de demolatori de genii. Miracolul botoșănean s-a plămădit într-un pământ care devine tot mai neprielnic astăzi, când primează banii și afacerile prospere, locurile de parcare, iar dacă vrem să impresionăm adăugăm și niscaiva locuri de muncă, chiar dacă vorbim despre slujbași prost plătiți sau fără perspective.
Un brand cultural nemeritat de un oraș care, în deceniile de după revoluție, nu doar că nu a reușit să dezvolte acest domeniu sau să așeze emblema geniilor pe frontispiciul urbei, dar de la an la an distruge constant și cinic orice urmă de valoare și de tradiție. Marii oameni de cultură veniți la Botoșani să îi omagieze pe Eminescu, Enescu sau Iorga urcă și astăzi pe scenele construite în epoca ”marilor realizări” comuniste. Instituțiile de cultură funcționează în clădiri improprii, în case ce stau de ani buni sub amenințarea tăioasă ori a retrocedărilor, ori a prăbușirii.
Orașul Geniilor este, dincolo de metafora atât de pretențioasă, o rană vie pe obrazul culturii românești.
Despre Miracolul botoșănean s-a scris, s-a vorbit în multe rânduri. Nu mult după revoluție, un studiu al revistei Hierasus evidenția, de pildă, un fapt cu totul excepțional în cultura și istoria unui popor. Și anume perioada de grație 1860-1885. O fereastră pe care, încă din 1850, o deschisese Eminescu însuși.
Iată cum arată cei 25 de ani decupați din secolul care a dat Botoșanilor cele mai multe genii (iar lista nu este nici pe departe una completă):
-Nicolae Leon (1862) - întemeietorul Scolii românești de parazitologie
-Grigore Antipa (1867) - întemeietorul şcolii româneşti de hidrobiologie şi fondatorul Muzeului de istorie naturală ce-i poartă astăzi numele
-Ştefan Luchian (1868) - artistul supranumit Pictorul florilor
-Nicolae Iorga (1871) - cel mai mare istoric al românilor
-Octav Băncilă (1872) - deschisător de drumuri în pictura secolului XX
-Dimitrie Pompeiu (1873) - ilustru matematician
-Petru Remus Troteanu (1885) – a pictat Biserica închinată lui Mihai Eminescu
-Alexandru Ciucă (1880) - medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române
-George Enescu (1881) - cel mai mare compozitor al românilor
-Mihai Ciucă (1883) - iniţiatorul şi conducătorul campaniei de eradicarea malariei din România.
Concluzionând, în doar 30 de ani (de la Eminescu la Enescu), Botoșanii au dat României cele mai mari nume din Literatură, Muzică, Istorie, Pictură (Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian).
Au trecut de atunci 140 de ani. Aproape un secol și jumătate în care Botoșanii nu au reușit să cinstească precum se cuvine memoria acestor genii și a altor câteva zeci pe care i-am amintit în numeroase articole de presă.
Cu un tezaur nemaiîntâlnit în vreo altă parte de țară, Botoșanii nu au nici până astăzi un muzeu al personalităților. Care, de bună seamă, ar fi fost un punct de atracție turistică de neegalat. Însă mai grav este că nici ceea ce a moștenit nu a putut păstra după tăvălugul retrocedărilor, de pildă. Și amintim aici sediul Muzeului de Etnografie (Casa Manolache – Iorga), Casele Antipa sau casa în care s-a amenajat într-o vreme Muzeul Octav Onicescu. Și sunt doar câteva dintre exemple.
Nu putem să nu amintim și că, de ani buni, pagina electronică a Primăriei Botoșani menține și promovează date eronate. Erori care, deși au fost semnalate în nenumărate rânduri de către opinia publică, acestea nu au fost remediate. În ciuda faptului că administrația locală plătește din bani publici salarii generoase consilierilor pe probleme de cultură și nu numai.
Prezentăm, spre exemplificare (vezi foto jos) doar datele biografice cu referire la Mihai Eminescu (născut la Botoșani în 1850, nicidecum la ”Botoşani sau Ipoteşti”), dar și cele privind data de naștere a biologului Grigore Antipa (născut la 7 decembrie, nu la 27 noiembrie).
Un caz aparte îl reprezintă Casele Antipa. Clădiri de patrimoniu, fixate bine în Lista Monumentelor Istorice, deși vorbim și aici de neconcordanțe, după cum vom vedea mai jos.
Istoria Caselor Antipa din Botoșani este una pe cât de ingrată, pe atât de dureroasă. Asta în condițiile în care singura preocupare a autorităților botoșănene a fost să includă cele două clădiri în Lista Monumentelor Istorice, însă și acolo datele sunt la fel de confuze precum întreaga poveste a acestui patrimoniu.
.jpg)
(Clădirea din față a Complexului Antipa, foto: Facebook/Grup Botoșani)
Soarta Caselor Antipa s-a schimbat la sfârșitul anilor 90, când au fost retrocedate de unii urmași ai ilustrului biolog. Noul proprietar nu a investit deloc în refacerea clădirilor, însă în anul 2010 proprietatea a fost vândută unui om de afaceri botoșănean. Așa se face că, nu mult după încheierea tranzacției, botoșănenii au avut parte de o nouă imagine: una dintre case devenise cazinou.
După încă zece ani, și anume în 2020, o nouă veste îi lua prin surprindere pe cei care mai sperau că, la adresa Bulevardul Mihai Eminescu nr.36, într-o zi se va ivi un muzeu Antipa.
Botoșanii nu vor avea muzeu, ci… încă un hotel. Cu parcare subterană și supraterană. Pentru exactitate, vom reda întocmai denumirea proiectului care prevede Planul Urbanistic Zonal (PUZ) pentru respectiva adresă:
”Construire ansamblu de locuințe colective, spații comerciale la parter și parțial etaj 1 și corp hotel (în regim apartament-hotel), parcare subterană și supraterană, restaurare case memoriale, respectiv integrare construcție nouă în ansamblul monumentului istoric CASA ANTIPA; teren: b-dul M. Eminescu nr. 36”.
Documentația, extrem de stufoasă și riguroasă în privința datelor tehnice, urbanistice și arhitecturale, este mai mult decât sumară când face referire la patrimoniul cultural.
”Intervențiile propuse în cadrul zonei studiate nu vor prezenta riscuri pentru zonă” sau ”evidențierea valorilor de patrimoniu ce necesita protecție”, precum și ”consultarea listei monumentelor istorice din Municipiul Botoșani”, care arată că în zona apropiată celei studiate se află următoarele monumente:
(Extras din documentația PUZ)
Curios este că datele din documentația PUZ depusă la Primărie se bat cap în cap cu datele oficiale, girate de Ministerul Culturii, din Lista Monumentelor Istorice. Sesizăm, de asemenea, o altă ”ironie”: în Lista Monumentelor Istorice, Casa Antipa figurează drept sediu al Muzeului de Științe ale Naturii:
(Extras din Lista Monumentelor Istorice)
Însă toate aceste neconcordanțe nu par să constituie vreun impediment nici pentru proprietar nici pentru autorități, în afară de faptul că se creează și mai multe confuzii legate de situația obiectivului de patrimoniu.
La fel de curios cum este și că nicio autoritate culturală (de stat sau ong) - în afara unor semnale de alarmă pe rețelele de socializare (vezi foto jos) - nu a transmis nici un punct de vedere cu privire la construcția unui hotel cu 7 etaje în complexul Caselor Antipa.
(Foto: Facebook/Botoșani)
Asta în ciuda faptului că în documentația amintită se consemnează:
”Din monumentele descrise mai sus Judecătoria Botoșani și casele Antipa sunt influențate de investiția propusă datorită distanței mici la care se află amplasată Judecătoria, iar casele Antipa sunt pe terenul studiat. În soluția prezentată în acest PUZ se propune o volumetrie care sa evidențieze casele Antipa și să nu obtureze vizibilitatea către Judecătorie. Distanțele față de celelalte monumente și fondul construit împiedică relaționarea dintre ele și terenul studiat”,
extras din Planul Urbanistic Zonal
Singurele obiecții au venit din partea Justiției, finalizate de altfel și cu o rezoluție favorabilă, și anume:
”Măsurile luate sunt pentru Tribunal –prin cedarea unei suprafețe de teren se va putea lărgi aleea de acces la dimensiunea de 7,0 m plus trotuare stânga, dreapta de 1,20 m lățime.– pe axul central al clădirii propuse se va lăsa un culoar de 5,90 m lățime și 5 m înălțime pentru a se facilita accesul către și dinspre Tribunal. Pentru Judecătorie - clădirea propusă se va retrage pe înălțime și pe adâncime astfel încât în zona de lângă judecătorie va avea înălțimea minimă și distanța față de b-dul M Eminescu maximă”,
extras din Planul Urbanistic Zonal
De asemenea, ”volumetria clădirii propuse trebuie să respecte conurile de vizibilitate dinspre b-dl Mihai Eminescu: spre casele Grigore Antipa fațada principală să fie vizibilă pe tot parcursul bulevardului Mihai Eminescu cuprins în zona studiata, spre clădirea Judecătoriei fațada principală să fie vizibilă pe tot parcursul bulevardului Mihai Eminescu cuprins in zona studiată”.
Este impresionant, așadar, cu câtă atenție sunt tratate problemele de ”vizibilitate” și de ”volumetrie”, în dauna unor reale probleme de patrimoniu cultural.
Și seria confuziilor nu se oprește aici. În afară de faptul că descrierea face referire la ”Casele natale și ale copilăriei marilor naturaliști Grigore Antipa (1867-1944) și Nicolae Leon (1862-1931), fii ai Botoșanilor” (sic!), parcă anume este prezentată de fiecare dată doar una dintre ele, aceasta beneficiind de altfel și de o mai mare atenție din partea noului proprietar.
Istoricul Gheorghe Median precizează, însă, că imobilul din spate, casa cea mai veche, este și cea în care s-a născut Grigore Antipa. Fratele său de pe mamă, Nicolae Leon, era născut în Băiceni, venit în oraș atunci când mama sa s-a căsătorit cu Vasile Antipa.
”Sunt două case. În evidențele din patrimoniul județului Botoșani, referințele sunt doar la cea nouă și frumoasă, proiectată în stil francez. Cealaltă, îmi amintesc din discuțiile cu doamna Turușancu, o extraordinară profesoară, care cunoștea perfect Botoșaniul, care spunea că aceea de alături, mai din spate, este casa în care s-a născut Grigore Antipa”,
Gheorghe Median, istoric
.jpg)
(Gheorghe Median, istoric)
Fostul muzeograf vine cu completări în privința casei natale a lui Grigore Antipa, detalii importante, având în vedere că avem de a face cu un monument istoric la care publicul nu are acces.
”Casa veche se pare că este construită pe la 1860, cealaltă cu siguranță este mai nouă. E o casă construită după tipul locuințelor boierești din ultima parte a secolului al XIX-lea, adică cu un hol mare la intrare, din care se intra pe o parte și pe alta în mai multe încăperi, iar în spate, lipite de casă, erau niște camere anexe în care stăteau slugile și în care erau depozitate lucrurile de prisos”;
Gheorghe Median, istoric
Curios, spune istoricul botoșănean, este că savantul a venit de multe ori la Botoșani, dar nu a făcut ca Iorga, să meargă de fiecare dată la casa copilăriei. În schimb, Grigore Antipa și-a manifestat de câte ori a avut prilejul dragostea pentru locurile natale, pentru liceul în care a învățat.
”Nu există amintiri, fotografii legate de prezența lui la casa natală. În schimb, în 1933, s-a aflat printre membrii fondatori ai Cercului botoșănenilor din București. A conferențiat de mai multe ori în cadrul Ateneului Român de la Botoșani. Iar în 1934 a donat Liceului Laurian vreo mie și ceva de kilograme de cărți”,
Gheorghe Median, istoric
Vina pentru situația în care se află Casele Antipa se adună cu fiecare an care trece, cu fiecare gest de indiferență.
”Botoșanii nu și-au impus un punct de vedere. Nici Casa Antipa nu trebuia pierdută. Nu s-a putut în trecut, iar acum se pierd și mai multe. Edilii din vremurile noastre nu au nici cultură, nici educație… Știu bine ce spun. Nu au niciun pic de respect pentru tradiție. Iată și cu teatrul ce se întâmplă. Nu numai la noi… În România nu se construiește nimic de ani de zile, nu se construiesc edificii pentru cultură, nu se construiesc spitale, nimic. Se readaptează, se dă o destinație nouă unor clădiri vechi, se mai cârpește… Nu avem speranțe. Centrul Vechi este arie protejată prin lege, este sit de arhitectură, dar nimeni nu ține cont de asta. Încep să cadă pereții de la ultima refacere… Ne mângâiem și noi doar așa, povestind despre ce a fost”,
Gheorghe Median, istoric
Nu crede că se va schimba ceva în viitor. Poate că va fi mai rău, de pildă dărâmarea casei vechi, cea în care s-a născut marele savant.
”Casa Antipa a fost cumpărată de tocmai pentru a-i da o destinație comercială. Din fericire, a reparat-o cum trebuie pe cea mai nouă. Dar cealaltă este intenționat lăsată, doar-doar s-o dărâma”,
Gheorghe Median, istoric
(Frații Grigore Antipa și Nicolae Leon)
Ca o ironie a sorții, Botoșanii mai au încă un ”tezaur viu”, o personalitate ilustră, un adevărat urmaș al marelui Grigore Antipa. E de ajuns să spunem că s-a născut în Ungureni, județul Botoșani. Este membru corespondent al Academiei Române, conduce Institutul de Biologie al Academiei Române, iar îndelungă vreme (1990-2014) a fost directorul Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București (fondat chiar de către savantul Grigore Antipa).
În 2011 a modernizat Muzeul ”Antipa” din București, instituția muzeală devenind prima de nivel european din România.
(Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București)
Este vorba despre Dumitru Murariu, care a împlinit în septembrie onorabila vârstă de 80 de ani. În urmă cu mulți ani, Dumitru Murariu a venit la Botoșani pentru a încerca înființarea unui muzeu dedicat lui Grigore Antipa. Proiectul avea șansa unei finanțări PHARE, însă, în buna tradiție botoșăneană, totul s-a dus pe apa sâmbetei. Sau a retrocedărilor…
Botoșăneanul.ro l-a contactat pe ilustrul savant Dumitru Murariu, cel mai potrivit, poate, să ne vorbească despre personalitatea lui Grigore Antipa.
(Biologul Dumitru Murariu)
”Din Botoşani s-au ridicat mulţi oameni valoroşi, care în trecerea lor prin viaţă au lăsat dâre veşnice de lumină, pentru ţară şi pentru întreaga omenire. Numele lor va fi de-a pururi cinstit de poporul recunoscător, pentru că acei oameni au fost modele de urmat pentru generaţiile succesoare. Personal am fost puternic emoţionat şi mândru, când aflându-mă departe de casă, în afara ţării am întâlnit oameni culţi, care aveau cele mai frumoase impresii despre România”,
Dumitru Murariu, biolog, fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București
Astfel, savantul plecat din Botoșani își amintește cum cercetătorii străini cunoşteau numele marilor sportivi ai ţării, dar şi pe cele ale oamenilor de seamă. Și un loc aparte îl ocupau personalitățile botoșănene.
”Citiseră despre luceafărul poeziei româneşti, ascultaseră încântătoarele compoziţii ale genialului dorohoian, din operele neobositului istoric cunoşteau multe episoade de vitejie ale poporului român, despre pictori şi matematicieni de seamă, între care la loc de cinste era menţionat Grigore Antipa. Dar dacă eu, cu origini botoşănene pot fi subiectiv şi acuzat de patriotism local, redau răspunsul unui distins om de ştiinţă - Ludovic Plate, succesor al savantului Ernst Haeckel, care i-a fost mentorul savantului român, după ce a citit o scrisoare de recomandare de la Grigore Antipa, pentru un tânăr colaborator, să fie primit la un stagiu de specializare la Universitatea din Jena: „Bine, dar nu înţeleg de ce, când aveţi în România un savant ca Dr. Antipa, a fost nevoie să vă deplasaţi aici, ca să învăţaţi nişte lucruri pe care le puteaţi învăţa mult mai bine, direct de la el!”. Este această remarcă o dovadă că la Institutul de Zoologie al lui Haeckel, omul de ştiinţă român trecuse în legendă, fiind încă în viaţă. În viaţă fiind, a avut bucuria să afle că la Facultatea de Agronomie de la Urbana (S.U.A.) se predau cursuri după principiile sale hidrobiologice şi s-a adoptat sistemul rotativ (preconizat de Antipa în gospodărirea Luncii inundabile a Dunării), pentru regiunea cursului iferior al fluviului Illinois. Apoi, normele pentru pescuit şi cruţarea peştelui din Legea pescuitului elaborată de savantul român au fost aplicate cu un succes de răsunet în marile pescării de pe Volga, Cura şi la Marea Caspică. Profesorul Emerit Constantin Motaş (1961) se întreba retoric: „Cine în ţara asta se poate numi hidrobiolog, ihtiolog şi n-a fost direct sau indirect discipolul său (al lui Antipa n.n.), cine n-a mers pe drumul deschis de el şi n-a urmat programul trasat de el?”,
Dumitru Murariu, biolog, fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București
Botoșanii sunt datori să se ridice la nivelul înaintașilor. Un patrimoniu excepțional are nevoie de minți luminate care să gestioneze, să promoveze și să dezvolte proiecte, strategii culturale și educaționale care să le redea valoarea. Iar mesajul academicianului Dumitru Murariu este un real semnal de alarmă: Casele Antipa ”trebuie păstrate cu religiozitate”.
”Toate popoarele cinstesc cum se cuvine memoria oamenilor de seamă şi dacă se spune că „... cine nu are istorie, nu merită să aibă nici viitor”, românii (punctual botoşănenii) au o foarte bogată istorie a contribuţiilor la progresul civilizaţiei mondiale şi la sporirea patrimoniului cultural şi ştiinţific al omenirii.
Grigore Antipa şi-a dedicat toată energia creatoare, din întreaga sa viaţă să ridice economic, social şi cultural poporul român.
Casele din care s-a ridicat savantul Grigore Antipa în Botoşani, ca român de valoare internaţională, trebuie păstrate cu religiozitate”,
Dumitru Murariu, biolog, fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
