„Nu toţi s-au născut directori”. Afirmaţia aparţine liderului judeţean al PD-L şi a fost făcută pe fondul cutremurului provocat de deciziile Curţii Constituţionale care au cam lăsat în aer clientela politică a partidului din fruntea instituţiilor. E frumos spus şi teoretic adevărat. Practic însă lucrurile stau cu totul altfel.
A fost o bătălie nebună în Parlament ca să se modifice cît mai repede statutul funcţionarilor publici prin care se rezolvă în bună parte problema, iar portocalii să îşi poată ţine în continuare oamenii pe posturi. În două zile proiectul a trecut ca fulgerul prin Camera Deputaţilor, după ce avusese un traseu asemănător şi la Senat. Cînd fac legi pentru tot poporul parlamentarii se screm luni şi chiar ani, cînd au trebuit să facă una pentru oamenii lor, un fel de miniştri în teritoriu, au rezolvat-o în sistem blitzkrieg.
E de înţeles tot acest efort. Să fii la guvernare şi să ai directori de la alte partide e ca atunci cînd ai maşina ta, dar ţi-o conduce altul. Toată zbaterea asta e făcută pentru unii oameni care, în ciuda afirmaţiilor şefului PD-L de la Botoşani, parcă chiar s-au născut directori. Îmi vine acum în minte exemplul şefului de la RAR, Dumitru Monacu a fost prin legislatura 1996 – 2000 şef la Protecţia Consumatorilor. Apoi a fost director adjunct la sucursala Petrom, a revenit şef la fostul OJPC, iar acum e director la Registrul Auto Român. Trebuie să fie o extremă capacitate dacă e în stare să conducă atîtea unităţi din sectoare atît de diferite. Dar el nu e singurul. Sînt oameni în PD-L abonaţi parcă la funcţii publice. Cum intră partidul la guvernare cum îi vedem directori. Cred că, dacă o ia cineva rapidpe şefa de la CAS nu ştie să spună de cîte ori a dat simulacrul ăla de concurs pentru şefia instituţiei. Mai e şi medicul Ovidiu Mimor, care pe rînd a fost director la CAS, Spitalul Judeţean şi Direcţia de Sănătate Publică.
Bine, şi social-democraţii şi liberalii îi iau pe-ai lor. Toma şi Asaftei de la Agricultură şi Îmbunătăţiri Funciare, şi Dănilă, tot de la Agricultură, dar de la fostul OJCA, sînt cîteva exemple concrete. Ei sînt oameni care nu s-au născut directori. Sînt oameni care aproape de-o viaţa, cu unele intermezzo-uri, tot sînt directori.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
