Botoşăneanul a publicat zilele trecute un articol despre bolidul cu care se mândreşte fata unui primar din Botoşani. N-a terminat încă liceul, dar are o maşină pe care mulţi oameni ce muncesc o viaţă întreagă nu şi-o permit. Şi o mai şi conducea peste limita legală de viteză în localitate, dar asta este deja altă poveste cu… Audi.<
Nu despre beizadele voiam să vorbesc acum şi nici despre corul de înjurături care a urmat. Ca de obicei, când îţi permiţi să arăţi oamenilor opulenţa afişată de dragii noştri aleşi, de pe unul-două IP – uri de computere se împroaşcă noroi cât pentru toate drumurile neasfaltate din… Conceşti.
Ceea este însă cu adevărat scandalos, este un fel de scuză, explicaţie, nici nu ştiu cum să-i zic, prezentată de unii colegi de-ai lui. Că primarul în cauză are atât de mulţi bani încât n-avea el nevoie de leafa de la Primărie ca să-i cumpere fetiţei sale bolidul ăla şi că el de fapt, ţineţi-vă bine, se sacrifică pentru locuitori ocupând funcţia de primar.
Hai nu mă înnebuniţi! Pe bune?! Dar cine-l pune frate să se sacrifice, îl obligă cineva? I-a pus Andrei pistolul la tâmplă ca să candideze? Îl ţine cineva legat de scaunul de primar? L-au închis PSD-iştii înăuntru? De unde îi găsiţi voi pe samaritenii ăştia? Îi căutaţi mult? Trebuie să facă afaceri cu alcool, să ia subvenţie groasă de la APIA, eventual să aibă şi un frate postat prin Poliţie sau nu-i obligatoriu?
Eu unul m-am săturat până peste cap de oameni dintr-ăştia care se sacrifică pentru noi. Vă amintiţi ce spunea „Împăratul” după condamnare? „Am decis să mă sacrific eu şi să nu îmi dau demisia”. Hai, lasă-mă!
Adică, să continue sacrificii de genul limuzină Mercedes (a staţi, că asta era a maică-sii), sejur la mare pe bani publici cu nevasta şi toată şleahta de pupători în fund, drum pentru naşu’ mare, panouri împărăteşti prin tot judeţul. Păi da, aşa tot să te sacrifici.
Şi circul abia a reînceput. De la o zi la alta mai auzim de câte unul care decide să se sacrifice. Pe bani publici! Şi să candideze şi el pe undeva.
Dacă tot vă arde aşa spiritul acesta de sacrificiu, de ce nu mergeţi voi la o casă de copii şi înfiaţi câţiva, de ce nu luaţi un om al străzii şi-l duceţi în vilă la voi, de ce nu ajutaţi copiii olimpici cu nişte burse? De ce? Din buzunarul vostru! Că aşa, de sacrificii dintr-astea pe bani publici ne-am cam săturat.
Sâmbătă e Revelionul Pensionarilor. Da, pe 23 ianuarie, bine că nu s-a făcut pe la Paşti, că era şi mai aproape de alegeri. Ei, să-l vedeţi voi pe primăraşul nostru drag cum se sacrifică el şi se apucă de dansat bunicile oraşului o seară întreagă… Şi nici nu-s multe, vreo 800 – 900.
… Că doar alegerile cu sacrificii se câştigă, nu?
