Ioan Caproşu, unul dintre cei mai mari istorici români, s-a stins din viaţă la vârsta de 86 de ani.

S-a născut la 26 august 1934 în comuna Mitoc, județul Botoșani. A urmat școala primară în satul natal, gimnaziul în Săveni, apoi școala pedagogică de la Șendriceni – Dorohoi și Facultatea Istorie - Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.

Imediat după absolvirea facultății, în 1958, a devenit stagiar la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” al Filialei Iași a Academiei Române, urmând apoi gradele firești ale carierei: cercetător științific, cercetător științific principal, șef al Sectorului de istorie medie, pe care o deține până în 1979, când este chemat la Universitatea „Al. I. Cuza”, ocupând, prin concurs, postul de lector la Catedra de Istorie Universală. În 1981 devine conferențiar universitar, iar în 1990 ocupă postul de profesor, iar în același an este ales Decan al Facultății de Istorie, reales în aceeași funcție în anul 1992.

A fost distins cu premii ale Academiei Române („Nicolae Bălcescu”, „B.P. Hașdeu”), premiul ”Opera Omina” al Ministerului Educației și Cercetării, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer etc. Din 2008 Domnia sa este Professor emeritus.

Ioan Caproşu, doctor în istorie, Profesor Emerit, a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi distins cu Medalia Academiei de Științe a Moldovei „Dimitrie Cantemir” pentru rezultatele apreciabile în întreaga sa activitate științifică, didactică şi mai ales pentru sprijinul impresionant acordat colegilor de breaslă din Republica Moldova.

Vestea trecerii la cele veșnice a creat în spațiul public un val de mesaje de condoleanțe din partea celor care l-au cunoscut pe ilustrul profesor, dar și din partea unor instituții.

Arhivele Naționale Iași, de pildă, transmite că ”domnul profesor Ioan Caproșu a ales drumul spre veșnicie, după o îndelungată suferință,  departe de Iașii vechilor zidiri".

”Majoritatea dintre noi i-am fost studenți,  ucenici, prieteni și așa vom rămâne fiindcă ceea ce am învățat si am devenit reprezintă mai mult decât momentele când nu ne-am situat pe aceeași lungime de undă. Domnul profesor a afirmat, mereu, că "a mâncat o pâine albă de pe urma documentelor", a iubit Arhivele iar după 1990 s-a implicat direct în viața instituției noastre, convins fiind că știe cel mai bine care îi este drumul postdecembrist. În aceste momente de bun rămas,  transmitem condoleanțe familiei îndoliate iar Profesorului nostru, drum lin către stele. Dumnezeu să-l odihnească în pace”,

Arhivele Naționale Iași

”Lumea academică a pierdut încă un Om valoros. (…) Un Profesor de excepție, reper uriaș în comunitatea internațională a istoricilor, în cultura ieșeană și națională... Triști și săraci am mai devenit, oameni buni! ...ne-a părăsit încă un Titan al culturii noastre!”,

George Moga

Și colectivul Facultăţii de Istorie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi-a manifestat durerea pentru „trecerea la cele veşnice” a renumitului cadru didactic, menţionând că „Ştiinţa istorică românească şi Facultatea de Istorie pierd unul din cei mai mari dascăli şi cercetători ai trecutului ţinuturilor noastre”:

”Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași anunță cu adâncă durere trecerea la cele veșnice a Profesorului Ioan Caproșu, istoric emblematic al perioadei medievale și premoderne românești, important editor de documente slave și românești privitoare la istoria Iașilor și a Moldovei. Neobosit editor de documente și cercetător al istoriei Iașilor și Moldovei de la primele documente medievale până în secolul al XIX-lea, profesorul Caproșu lasă în urmă o operă vastă și importantă pentru oricine se va apleca și de acum înainte asupra trecutului meleagurilor noastre. (…) Exigent, sever, dar un foarte bun pedagog, Profesorul Ioan Caproșu a rămas în inima multor generații de absolvenți prin insuflarea dragostei pentru Document în particular și pentru Istorie în general. (…) Știința istorică românească și Facultatea de Istorie pierd unul din cei mai mari dascăli și cercetători ai trecutului ținuturilor noastre. Dumnezeu să-l odihnească!”.

”Dragă, vei ști mai multe despre Botoșani decât toți ceilalți”

Numeroși profesori din Botoșani îi datorează eminentului dascăl universitar o carieră bazată pe exigență, valoare și rigurozitate. Dintre aceștia, prof. Daniel Botezatu și-a exprimat regretul la aflarea tristei vești:

”A plecat dintre noi un mare profesor botoșănean, un academician. Durerea e mare, cuvintele multe sunt de prisos. Dacă astăzi sunt ceea ce sunt, dacă am rigorile mele față de elevi și profesori, dacă am grijă la forma și fondul  tuturor celor pe care care le scriu, Lui I se datorează! Domnului Profesor Academician Ioan Caproșu, Omul providențial, profesorul celest care mi-a marcat anii de studenție/ucenicie și toată cariera ulterioară, prin faptul, printre alte multele, că a fost îndrumător al meu în redactarea tezei doctorale! Rămas bun, Domnule Profesor! Acolo, undeva, pe biroul dumneavoastră, așteaptă un pahar nebăut de vin și exemplare din ziarele botoșănene pe care vi le aduceam și care rămân necitite!

Un Om extraordinar! Un savant, pentru care crearea unor instrumente de cercetare valide a fost scopul vieții sale. DRH-ul, a fost parte a unui demers imposibil pentru o viață de om. De aceea a creat o școală, ucenicii săi având datoria de a-i duce proiectul mai departe. Mi-a fost îndrumător al tezei de doctorat, a stors din mine toate resursele bune, cu o motivare enormă: ”Dragă, vei ști mai multe despre Botoșani decât toți ceilalți”. Nu cred că este așa, dar motivația mi-a dat aripi. Amintiri? Nenumărate, îl las pe bunul coleg, prieten, discipol - asemeni nouă - al domnului profesor, să le „stârnească”, Știut fiind faptul că tu, dragă Costel, ești cronicarul vremurilor noastre studențești ieșene! Dumnezeu reîntregește, în Ceruri, Facultatea de Istorie a Universității ieșene. Dumnezeu să vă ierte, Domnule Profesor!”,

prof. Daniel Botezatu

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: