De Ziua Mondială a Poeziei, Memorialul Ipotești organizează ediția din martie a întâlnirilor Poeți în dialog, care va începe la ora 14.00 și-i va avea ca invitați pe poeții Liviu Ioan Stoiciu și Adrian Alui Gheorghe, alături de poeţi din Botoşani.
Liviu Ioan Stoiciu (n. 19 februarie 1950, com. Dumbrava Roșie, jud. Neamț) este poet, prozator, publicist și dramaturg. În 1974 este prezentat ca poet în revista „Familia” de Ștefan Augustin Doinaș. Debutează editorial cu ciclurile de versuri Balans, în „Caietul debutanților”, 1977 (Albatros, 1978), și Cantonul 248, în „Caietul debutanților”, 1978 (Albatros, 1979). Volume de poezie: La fanion (Albatros, 1980); Inima de raze (Albatros, 1982); Când memoria va reveni (Cartea Românească, 1985); O lume paralelă (Cartea Românească, 1989); Poeme aristocrate (Pontica, 1991); Singurătatea colectivă (Eminescu, 1996); Ruinele poemului (Pontica, 1997); Post-ospicii (Axa, 1997); Poemul animal (Crepuscular) (Călăuza, 2000); La plecare (Vinea, 2003); Cantonul 248 (antologie; Vinea, 2005); pam-param-pam (adjudu vechi) (concepție grafică și ilustrații de Vasile Angelache; Muzeul Literaturii Române, 2006); Craterul Platon (Vinea, 2008); Pe prag / Vale-Deal (Cartea Românească, 2010); Lanțul (antologie; TipoMoldova, 2012); Substanțe interzise (Tracus Arte, 2012); Nous (Limes, 2015); Opera poetică (2 vol.; Paralela 45, 2016); Efecte 2.0 (Tracus Arte, 2017); Ajuns din urmă (Junimea, 2017).
Liviu Ioan Stoiciu este autorul romanelor: Femeia ascunsă (Cartea Românească, 1997); Grijania (Paralela 45, 1999); Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi) (Cronica, 2001); Romanul-basm (Trup și Suflet) (Dacia, 2002); Vrăjmaș (Polirom, 2014). A mai publicat: memorialistică și publicistică (Jurnalul unui martor. 13-15 iunie 1990, Piața Universității, București, Humanitas, 1992; Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal, Paralela 45, 2002; Cartea zădărniciei. Convorbiri de sfârșit cu Al. Deșliu & „Inspirații” de început, Pallas, 2008) și teatru (Teatrul uitat, Muzeul Literaturii Române, 2005; Ochii Arhanghelului din vis – o biografie poetică a lui Eminescu după un ciclu de poeme ale lui Liviu Ioan Stoiciu– regizor Gavriil Pinte, Teatrul Național Radiofonic – Radio România Cultural, 2007).
Premii și distincții: Premiul pentru Debut – Poezie al Uniunii Scriitorilor din România (USR) pe anul 1980; Premiul pentru Poezie al USR pe anul 1991; Premiul pentru Dramaturgie al USR pe anul 2005; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pe anul 1996; Premiile ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) pe anii 1996 și 1997; Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 1996; Premiile pentru Poezie ale Asociației Scriitorilor din București pe anii 1997 și 2000; Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004; Premiul național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPERA OMNIA (2019).
Adrian Alui Gheorghe (n. 6 iulie 1958, loc. Grumăzești, jud. Neamț) este poet, prozator, eseist. Și-a publicat primele versuri în 1973, în revista „Cronica”, iar prima carte, Ceremonii insidioase, i-a apărut în 1985, la Editura Junimea din Iași. Volume de poezie: Poeme în alb-negru (Junimea, 1987); Intimitatea absenței (Antiteze, 1992); Cântece de îngropat pe cei vii (Panteon, 1993); Fratele meu, străinul (Timpul, 1995); Supraviețuitorul și alte poeme (antologie; AXA 1997); Complicitate (Libra, 1998); Autoexecuţia (Convorbiri literare, 2002); Gloria milei (Cartea Românească, 2003); O dramă la vânătoare (antologie; Paralela 45, 2008); Paznicul ploii (Limes, 2010); Cucuta (antologie; TipoMoldova, 2011); Opera poetică (Paralela 45, 2016) ș.a.
Adrian Alui Gheorghe este autorul volumelor de proză: Titanic şvaiţer. Momente şischiţe (Timpul, 1997); Goliath (Libra, 1999); Bătrânul şi Marta (Cronica, 2002); Urma (Cartea Românească, 2013); Laika (Cartea Românească, 2014); Luna Zadar (Cartea Românească, 2016); Zugzwang sau strada cu o singură ieșire (Polirom, 2018).A îngrijit volume postume de poezie semnate de Aurel Dumitrașcu si Maria Anegroaie.
Premii și distincții: Marele Premiu „Nicolae Labiș” (1980); Premiul revistei „Luceafărul” (1980); Premiul „Nichita Stănescu”al Serilor de Poezie de la Desești (1992, 2019); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1993, 1997); Premiul Naţional de Poezie „Poesis” (2008); Premiul revistei „Familia” pentru întreaga operă (2018);Meritul Cultural în grad de Cavaler, grad A, în anul 2000 şi Meritul Cultural în grad de Ofiţer, grad A, în anul 2010 conferite de Președinția României ș.a.
Activitățile Memorialului Ipotești pot fi urmărite pe: http://www.eminescuipotesti.ro/ și https://www.facebook.com/Memorialul-Ipotesti-Centrul-National-de-Studii-Mihai-Eminescu-432404520184709.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
