Directorii din titlu au fost sîmbătă la conferinţa municipală de alegeri a PSD-ului. Unii încă mai sînt pe funcţii, alţii abia ce le-au părăsit de cîteva luni. Şi unii şi ceilalţi au cam fugit de blitz-urile aparatelor de fotografiat. Unii s-au întors cu spatele că adică tocmai aveau treabă în altă parte, alţii au lăsat ruşinea deoparte şi au venit cu rugăminţi fierbinţi să nu li se bage poza prin ziar că „mă mănîncă ăştia”. „Ăştia” însemnînd oamenii PDL-ului.
E o atitudine foarte „bărbătească”. Stai ca şoarecul patru ani în opoziţie, te duci la partid şi-o faci pe-a social-democratul, te fereşti ca nu care cumva să te vadă prietenii portocalii şi să te apuce problemele, iar cînd al tău partid revine la putere te baţi cu pumnii în piept şi ceri funcţie că tu ai îndurat vicisitudinile vremurilor de opoziţie, că n-ai plecat din partid la greu, că ai fost la conferinţele de alegeri, că te-ai expus şi alte baliverne dintr-astea.
E greu în opoziţie. Sau, ca să fiu mai exact, e greu în opoziţie după ce te-ai obişinuit ca director, tăiai în dreapta, rupeai în stînga, ţineai jurnaliştii la uşă, dădeai cu „ăilalţi” de pămînt, aveai maşină cu şofer la dispoziţie şi, în general, nu prea te durea capul. Este dificil să revii cu picioarele pe pămînt şi, mai ales, să convieţuieşti într-o lume în care politica e în toţi şi-n toate.
Dar bărbăţia, asumarea răspunderii, curajul, nu sînt tocmai caracteristici definitorii ale oamenilor care fac politică în ziua de astăzi. Şeful politic şi al acestor directori obşinuieşte să spună de ceva vreme că „politica este o ştiinţă”. Are perfectă dreptate. Numai că nu e o ştiinţă chiar pentru toată lumea. Pentru unii e doar o curvă şi atît.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
