După ce au văzut totul pe camerele de înregistrare, polițiștii din Italia au spus că, dacă românul nu se arunca, mașina îi omora pe amândoi. ”Nici ei n-au mai văzut asemenea act de curaj”, mărturisește mama fetiței.
Ilie Matei, cunoscut drept „Omul Șoselelor”, a povestit pe pagina de Facebook o poveste emoționantă în care erou este un șofer român de camion din Italia.
Șoferul român de camion a devenit erou pentru o familie de conaționali din Italia, după ce le-a salvat copilul de la moarte.
„Cum arată eroii zilelor noastre? Nu, nu poartă mantie și nici nu au puteri supranaturale că aceia prezentați în filme. Sunt oameni normali, oameni care pun viața celor din jur mai presus de a lor și fac minuni în jurul lor. O fetiță a fost salvată de unul de-al nostru de șosele și mândria este cu atât mai mare cu cât omul îmi este prieten, fost camarad de arme și fost coleg de firmă. Omul nostru fără a clipi a sărit în fața unei mașini și s-a făcut scut pentru ca o fetiță să fie salvată de la moarte! Întâmplarea a fost povestită de către mama fetiței”, a scris Ilie Matei, cunoscut drept „Omul șoselelor”.
(Adi Rusu / Facebook)
Ilie Matei a redat întreaga poveste, aşa cum a fost ea povestită de mama fetiţei:
„Bună ziua tuturor!!!....Suntem familia Băcăoan și după multele căutări și foarte multe îndrumări din partea prietenilor și colegilor soțului meu... am reușit și noi să intrăm în "curtea" dumneavoastră. Suntem din Adjud, Vrancea, dar stabiliți în Italia unde avem o mică afacere. Am decis să ne stabilim în Italia pentru un viitor decent pentru noi și fetița noastră (un bar). Ne cerem scuze că nu suntem activi în mediul online, deoarece mică noastră afacere și mai ales fetița ne umple timpul până la refuz. De ce am intrat aici? Am intrat pentru că ieri în jurul orelor 15.00 în fața barului s-a întâmplat un miracol, o minune, nici nu știu cum să o numesc. Și asta datorită acestui șofer de tir, care ne-a salvat fetița de la moarte. Deci nu mi-am revenit nici acum.
De-aici începe totul... Ieri, în jurul orelor 15.00, în fața barului, s-a oprit această minune de om, a întrat în bar, a comandat un dublu espresso și 3 pachete de țigări. Bineînțeles că a plătit. Eram în bar cu soțul și fetița. La un moment dat, cu activitatea aferentă, fetița nu mai era lângă mine și văzând ușa larg deschisă de la bar m-am gândit că e cu taică-su pe afară. De unde? Apoi deodată se aude un zgomot asurzitor de mașină care demarează în trombă... ceva puternic ca zgomot și se auzea zgomotul specific vitezei excesive. Ce face acest șofer de tir? A scăpat cafeaua pe jos și așa de rapid a ieșit din bar, că încălțămintea i-a rămas înăuntru. Pur și simplu s-a aruncat în aer, a plonjat prinzându-mi fetița care era în stradă, după care tot de-a rostogolul până în partea cealaltă a drumului. Am înlemnit!!! Am ieșit urlând din bar, imediat ajunsese și soțul. Cu toate astea, fetița avea mici zgârieturi și speriată maxim, dar pe el l-a atins oglinda acelei mașini. Rămăsese acolo jos cu fetița în brațe, plini de praf, desculț și unul din brațe îi sângera foarte tare.
În cele din urmă, și-a rupt bluza de pe el că să se bandajeze cumva. L-am întrebat cum îl cheamă și cum putem să-i mulțumim în vreun fel. Și nu a spus decât atât: sunt un om printre oameni și nu vreau decât să aprindeți o lumânare pentru sănătate și pace. Ne luase plânsul. Inimaginabil ce trăiam. Se grăbea să ajungă la descărcare și în cele puține cuvinte cât am vorbit, ne-am îmbrățișat în semn de mare mulțumire. Și-a plecat! Săracul, nu a mai băut nici cafeaua și a uitat și țigările și portofelul cu actele.
Poliția a văzut absolut toată scena pe camerele instalate, iar după terminarea cercetărilor ne vor da și nouă înregistrările. Au spus că dacă nu se arunca, mașina îi omora pe amândoi, dar a fost extrem de rapid. Nici ei n-au mai văzut asemenea act de curaj. Soțul meu mi-a spus că îl știe și că e foarte cunoscut și că e în persoana domnului Adi Rusu. Ulterior am identificat persoana văzând această fotografie. Ce om! Datorită actului său încă mai suntem părinți ca să nu mai vorbim că fetița mi-a spus că ea nu a știut că Ironman lucrează pe camion. Nici nu știam dacă să râd sau să plâng, însă un lucru este sigur: rămâi EROUL familiei noastre pe veci.
Astăzi, tot cu mult ajutor din partea multor prieteni, am reușit să luăm legătura cu dumnealui și când consideră de cuviință o să dăm Cezarului tot ce e al Cezarului. Adi Rusu, Ironmanul fetiței mele, ești fantastic, omule! Ne închinăm cu stimă și deosebită admirație”.
