O adresă emisă de sindicatele din cadrul Companiei Naționale a Poștei Române a ajuns pe masa prefectului de Botoșani, fiind înmânată de președintele BNS Botoșani, Vasile Chiru, în a cărei confederație sunt afiliați lucrătorii de la oficiile poștale.
Dan Nechifor, prefectul, a luat act de cerințele poștașilor și ar urma să convoace o comisie de dialog social pe marginea nemulțumirilor care predomină în acest segment de activitate.
Poștașii se plâng printre altele de neacordarea concediilor de odihnă pentru salariații din mediul rural, situație care datează de mai mulți ani de zile din cauză că, instituția nu poate angaja salariați pe perioadă determinată pentru a-i înlocui pe titularii plecați în repaus de odihnă.
”Durata medie a unui concediu de odihnă este de 25 de zile lucrătoare într-un an calendaristic. Serviciul poștal este unul cu specific deosebit astfel încât în mediul rural unde mulți localnici poartă același nume și se deosebesc doar după porecle, unde nu există adrese și unde cetățenii sunt în general plecați la munca câmpului, nu poate fi efectuat decât de un localnic, astfel că soluția angajării unui grup se rezervă cu salariați folosiți pe perioada concediilor, nu este funcțională”, se arată printre altele în adresă.
În anii 2014 și 2015, directorilor județeni li s-ar fi impus de șefii centrali să oblige poștașii la concedii cuprinse între 3 și 5 zile în fiecare lună, în afara zilelor în care se împart pensiile. Însă, în interiorul acestor zile dacă apar citații sau trimiteri ANAF, toți poștașii aflați în concediu trebuie să le distribuie, neplătit.
”La finalul celor 3 – 5 zile de concediu agenții trebuie să distribuie toată corespondența ce s-a adunat în perioada în care au fost plecați. Acest lucru duce la efectuare a câte 3 – 4 ore suplimentare în primele zile după revenirea din concediu, ore pe care nimeni nu le recunoaște, nimeni nu le plătește”, se mai arată în adresă.
De asemenea, nu în ultimul rând, poștașii cer ca funcția lor să fie introdusă în lista salariaților cu condiții deosebite de muncă având în vedere că sunt nevoiți să străbată prin ger, arșiță, ploaie, viscol, ninsoare, zeci de kilometri zilnic, cu câte 10 – 12 kilograme atârnate de gât, până la vârsta de 65 de ani. (G.E.)
