Este cunoscută în breaslă datorită profesionalismului, dar și a atitudinii nonconformiste. Are umor, carismă, este frumoasă și, nu în ultimul rând, deșteaptă.
În teniși și blugi sau în fuste adolescentine, părul rebel și colorat discret în șuvițe, cu zâmbetul pe chip și privirea ageră, Arina Corsei-Vultureanu este, ar spune mulți, un procuror atipic.
Fostă elevă a Şcolii 10, apoi a Colegiului Naţional ”Mihai Eminescu” din Botoşani, a urmat cursurile Facultății de Drept a Universităţii Bucureşti (2011). După facultate a plecat la Sorbona, unde a obținut diplome de licență și master la Colegiul Juridic Franco-Român de Studii Europene. Din 2013 este absolventă a Institutului Naţional al Magistraturii, iar de patru ani formator colaborator la disciplina ”Dezvoltare personală” în cadrul Institutului Național al Magistraturii.
În prezent, Arina Corsei Vultureanu este procuror de urmărire la Judecătorie, în Bucureşti. Un vis pe care a început a-l construi încă din adolescență.
În Botoșani, pe când era la liceu, a fost voluntar în proiecte privind drepturile copiilor, drepturile elevilor, combaterea violenţei domestice şi combaterea traficului de fiinţe umane.
În studenție a continuat să se implice. A fost voluntar ELSA Bucureşti (European Law student's Association), co-organizator şcoli de vară, conferinţe şi seminarii.
A fost, de asemenea, colaborator al Transparency International - co-redactare raport privind termenele de prescripţie ale infracţiunilor de corupţie, colaborator al OSCE - asistent analist juridic, translator, interpret. Dar și Bursier Sur-place în cadrul Fundaţiei Konrad Adenauer.
„Eram extrovertită de mică și eram Gigi Dreptate, făceam ordine în gașcă”, povestește într-un interviu. Primele lecții de viață le-a primit de la tatăl ei - un respectat profesionist din administrația botoșăneană care, în urmă cu câteva luni, s-a stins din viață - care i-a spus că „promisiunea dată e datorie curată”.
Crede în iubire, libertate și onestitate.
Evenimentul ”Oamenii Dreptății” a marcat primii 10 ani din viața comunității ”Lideri pentru Justiție” prin 24 de momente în care dreptatea, sub multiplele ei forme, a fost pusă sub lumina reflectoarelor.
La sfârșitul anului trecut, la Teatrul Elisabeta din București, Arina Corsei a fost invitată în cadrul unui eveniment complex – marca Leaders for Justice - care a reunit momente de storytelling, muzică, teatru și film.
Tânăra botoșăneancă a urcat pe scenă pentru a spune… o poveste din autobuz. O întâmplare care, sub o formă sau alta, ne e multora familiară. Reacțiile diferă, însă, de fiecare dată.
Era sfârșitul anului doi de facultate, povestește Arina Corsei. Într-un autobuz din București.
”Autobuzul era destul de plin, dar am găsit un loc în spate, la fereastră. Când mi-am îndreptat privirea dinspre fereastră în faţă am observat cum pe scaunul din stânga era un domn foarte, foarte mare, cu mâna în poşeta fetei din faţă. Am fost foarte surprinsă, era o teamă, şi am încercat să găsesc repede o soluţie. Mă ridic, pretind că vreau să cobor, domnul va fi obligat să îşi retragă mâna din poşeta fetei şi problema e ca şi rezolvată”, povestește tânăra procuroare.
Planul nu merge. Mai mult, gestul de a sări în apărarea victimei face ca, în câteva clipe, să devină ea însăși victimă.
”Domnul se uită foarte agresiv şi spune: Stai jos, mă ridic eu când opreşte autobuzul. M-am scurs înapoi pe scaunul meu şi inima deja îmi bătea nebuneşte şi mă gândeam ce e de făcut. În capul meu vâjâiau două variante: tac şi suport umilinţa sau nu tac şi îmi asum ce se întâmplă”, curge mai departe povestea Arinei Corsei.
Nu era prima dată când ar fi riscat, își amintește tânăra procuroare, moment în care se întoarce, cu zâmbetul pe buze, către viața din micul orășel natal.
”Aveam 21 de ani şi veneam dintr-un oraş mic din Moldova unde de fiecare dată mă certam cu golanii care spuneau obrăznicii şi nu o dată am luat bătaie. Aşa că mi-am asumat şi de data asta şi i-am spus fetei: ai grijă la geantă! Fata şi-a retras geanta, domnul şi-a retras mâna, iar eu am putut să mă ridic şi să scap din închisoarea lui”, rostește cu umor Arina Corsei.
Se întoarce în autobuzul din București. Curajul ei a declanșat furia infractorilor. Ce a urmat pare greu de imaginat, dar se întâmplă din păcate prea des în societatea noastră. Doar personajele sunt, de fiecare dată, altele.
”M-am aşezat cumva în dreptul lui, aşteptând staţia să cobor. În momentul acela din mijlocul autobuzului a apărut un alt domn foarte masiv, dând la o parte călătorii din autobuz, stânga-dreapta şi şi-a înfipt mâna în gâtul meu. M-a lipit de peretele autobuzului şi vorbea foarte, foarte agresiv. M-am strecurat pe sub mâna lui, el s-a aşezat lângă prietenul lui şi a început să vorbească foarte, foarte porcos. Se dezbrăcase, era o imagine cumplită. Din fericire a venit staţia de autobuz, s-au deschis uşile, a coborât victima, am coborât şi eu, ea a bâiguit un mulţumesc iar eu am izbucnit în plâns. Eram copleşită de dezgust, de furie, trăiam un sentiment de nedreptate, de neputinţă, era o durere foarte, foarte mare. Şi era o durere foarte mare şi pentru că nimeni nu spusese nimic”, spune cu vocea tremurând tânăra.
De șase ani, spune Arina Corsei, ca procuror, a avut de a face cu infractori. A înțeles cum acționează, cum gândesc, cum se apără unii pe alții.
”Aceşti 6 ani m-au învăţat mai mult despre cum gândesc infractorii şi despre comportamentul lor. Şi am înţeles că atunci când sunt prinşi ripostează şi atacă înapoi şi ar face orice să îşi scape pielea. Am înţeles că se ajută între ei. Am înţeles până şi umilinţa la care m-au supus, căci am văzut foarte multe victime din sadism, nu cum spunem noi, juriştii, din necesitatea comiterii faptei”, povestește procurorul.
Însă, dincolo de răutatea, sadismul și cruzimea infractorilor, există o problemă a societății, mult mai gravă și mai dureroasă: tăcerea, neimplicarea, lipsa curajului și a atitudinii.
”Nu am înţeles nici până azi tăcerea oamenilor. Pentru că dacă oamenii ar lua atitudine, infractorii ar avea conştiinţa faptului că victimele nu sunt singure. Şi dacă oamenii ar lua atitudine, toţi oamenii ar fi mai în siguranţă. Pentru că, vedeţi dvs., curajul infractorilor se trage din tăcerea noastră”, încheie Arina Corsei.
O poveste din autobuz. Se poate întâmpla în fiecare zi. Depinde de noi dacă infractorii sunt învingători sau învinși.
(Foto: Leaders for Justice)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
