S-a născut în 1812, la Botoșani. Se trage dintr-o familie cu origini poloneze, după cum se poate observa în nume, Nicolae Pisoski. Mare boier, a fost artizan al Unirii Principatelor, revoluționar pașoptist și, nu în ultimul rând, o personalitate marcantă a orașului.
Marele poet Vasile Alecsandri și botoșăneanul Pisoski au fost legați printr-o strânsă prietenie, un rol fiind dat și de convingerile asemănătoare legate de pașoptism și unionism. Un act de prietenie al bardului de la Mircești a fost un poem din 1878 care se intitulează “Moș Pisoi”, după cum era alintat boierul.
Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat și el pe Nicolae Pisoski, în biografia sa, “O viață de om, așa cum a fost”, la capitolul copilăriei sale: „Spre casa cochetă a colonelului Pisoschi, fostul adjutant al lui Vodă-Cuza, răsărind arare cu marțialul lui barbișon alb pe terasă”.
Casa lui Nicolae Pisoski din Botoșani
Sala în care a fost ales ca domnitor Alexandru Ioan Cuza se găsește la Muzeul de Istorie Naturală din Iași, numită sala “Elefant” după scheletul unui elefant numit Gaba, ce a murit în zona lacului Ciric, din Iași, și care ascunde o istorie remarcabilă.
În acea sală, povestea regretatul istoric botoșănean Ionel Bejenariu, pe 3 ianuarie 1859, colonelul Pisoski a fost deranjat de certurile membrilor Partidei Naționale, care nu erau hotărâți în privința celui care va fi ales domn. Revoluționarul a făcut liniște, iar apoi a băgat frica-n toți cei de acolo: “Dacă nu îl alegeți pe Cuza, vă tai pe toți! […]. De aici nimeni nu iese nebetegit dacă n-alege cum spun eu!”.
Aceștia au ascultat, iar două zile mai târziu, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domn al Moldovei. Se spune că după numai câteva ore, botoșăneanul s-a suit călare pe cal cu direcția București, pentru a-i convinge și pe cei de acolo. Rezultatele au dat roade.
Colonelul Pisoski a avut multe momente petrecute împreună cu domnitorul, conform istoricilor botoșăneni. Au chefuit la palatul lui Cuza de la Ruginoasa, botoșăneanul avea grijă de viciile domnului, iar un episod spune că Pisoski chiar l-a ajutat să scape din mâinile celor de la Mănăstirea Vorona, atunci când Cuza, ducându-se prin acele zone pentru mai multă liniște, a adormit la poalele unui gorun și i-a supărat pe călugări.
În ultimii ani ai vieții, colonelul botoșănean s-a retras în locurile natale, în anii când fusese văzut și de Nicolae Iorga. Casa sa cocheta este în centrul orașului, chiar vis-a-vis de Muzeul Județean de Istorie, pe strada Unirii și a servit ca sediu pentru Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului Botoșani(SPCJE).
Mormântul său de la Eternitatea este cel mai întins din tot cimitirul și poate fi văzut ușor de oricine merge pe acolo. Construit din marmură neagră de către “Sommer & Memger”, din Viena, cavoul adăpostește numeroasa familie Pisoski, în frunte cu marele revoluționar și unionist. Pe soclul pietrei funerare sunt scriși și membrii unei alte familii boierești, Arapu, familii ce au fost legate prin căsătoria unora dintre membrii acestora, cea a lui Alistar Pisoski cu Casandra Arapu
Locul din Cimitirul Eternitatea unde a fost înmormântat marele unionist, alături de familia sa
