Loredana Heghiș are 22 de ani și are aproape 9 ani de când face haltere. A fost vicecampioană europeană la categoria sa și are amintiri de prin toate țările prin care a fost la campionatele europene sau mondiale, inclusiv din Thailanda sau din Cipru.
Foarte vorbăreață de fel, sportiva începe să se prezinte:
“Am 22 de ani, fac în iunie 23. Pot spune că de mică îmi doream să practic un sport, însă nu știam exact ce anume. Eram foarte activă. Bine, când eram mică nici nu știam ce-s alea haltere, însă imediat ce am aflat nici nu m-am mai gândit că aș vrea să practic altceva. Prin 2007 am început să fac asta într-un cadru organizat, după ce am fost selectată de dl Constantin Urdaș”
Totuși, dacă ne-am uita pe programul unei zile normale pe care îl avea cu câțiva ani în urmă, am spune că nu e totul numai lapte și miere. Loredana se trezea la ora 7:30, în doar jumătate de oră avea masa, iar de la ora 9:00 începea antrenamentul, care dura ceva timp. La ora 12:00 urma prânzul, iar apoi școală. Asta până pe la ora 19:00, când urma să ia cina. Având în vedere oboseala și eventualele teme, mai rămâneau maxim două ore libere.
Halterofila este, în prezent, studentă și la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. După cum spune și ea, s-a înscris la facultate pentru a rămâne și după mai mulți ani în același domeniu: "Vreau să fac ceva ce am făcut și până acum, nu mă văd să lucrez în altă parte sau să fac altceva. Chestia asta am făcut-o de mică și vreau ca, pe viitor, să continui tot în ritmul ăsta"
Din punct de vedere al învățăturii, am putea spune că se descurcă chiar foarte bine. Loredana este la frecvență de zi, dar în ciuda faptului că de obicei mergea doar cu câteva săptămâni înainte de examene, și le și lua, profesorii ei tot nu erau mulțumiți. Aceasta detaliază:
“Veneam cu o lună înainte, pentru examene și probe. Aveam scutiri tot timpul și foarte rar veneam la cursuri, iar profesorii puneau presiune pe mine. Ei aveau pretenția să stau la ore tot timpul. Mi-au spus că nu rămân cu nimic în cap și haltere cine știe cât o sa mai fac, în schimb școala rămâne tot timpul. Cu toate astea, îmi luam tot timpul examenele. Spre exemplu, în primul semestru din primul an am avut o singură restanță, pe care am luat-o cu prima ocazie”.
Datorită, sau din cauză (cum consideră fiecare) că profesorii nu o înțelegeau, sportiva a renunțat la prezența în lotul olimpic tocmai pentru a putea să acorde o mai mare importanță facultății. Totuși, Loredana continuă să facă ceea ce îi place la Clubul Sportiv Botoșani. De asemenea, este și antrenoare pentru mai mulți mici sportivi, de 10-11 ani.
Acum, să ne întoarcem la competiții. După nici doi ani de când s-a apucat de haltere, botoșăneanca a devenit campioană națională. Își amintește perioada când era încă o copilă și vorbește puțin despre familia sa: “Familia mea stă în Cervicești, iar din acest punt de vedere totul este în regulă. Avem casă, mașină, toate cele necesare. Sora mea a terminat și ea facultatea, a făcut master. Referitor la sport, când eram mică știu că mă ofticam dacă nu-mi reușea ceva, plângeam chiar. Acum nu mai plang (râde), am ajuns la un alt nivel, am aproape 9 ani de când practic asta la nivel profesionist”
Deși tot timpul a fost o fată serioasă și spune că nu are prea multe lucruri amuzante pe care să le povesteasca, Loredana are multe amintiri din țările în care a fost plecată în diverse competiții.
Locul 4 la campionatul de cadeți din Spania, vicecampioană europeană la Campionatul European din Estonia, Locul 3 la alte două campionate europene, în Lituania și Cipru, dar și la Campionatul Mondial Universitar din Thailanda îți lasă multe amintiri și multe suveniruri.
Astfel, Loredana are, mai ales din Cipru și din Thailanda, foarte multe lucruri de care își amintește cu plăcere:
“În Thailanda am fost în Chiang Mai, iar în timpul liber mai mergeam la cumpărături, la ZOO. Era foarte cald, peisaje superbe. Eu în decembrie acolo m-am bronzat la piscină. În Cipru era la fel de cald, am putut ieși și atunci. Era foarte frumos. Am multe brelocuri, tablouri, mi-am adus chiar și un subwoofer din Thailanda”
