Județul Botoșani a dat, de-a lungul timpului, o mulțime de personalități marcante ale istoriei, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian sau George Enescu. Totuși, povestea Ruselei, o fată care făcea parte din boierimea botoșăneană, pare a fi una fără precedent.
Elena Ciolac, numită și Rusela, și-a făcut studiile la Paris, iar apoi, în anul 1888 s-a căsătorit cu Gheorghe Pillat, care făcea, de asemenea, parte dintr-o familie destul de înstărită. Doar trei ani a durat căsătoria, în acest timp născându-se Duța, singurul copil al familiei.
În noaptea de 6 spre 7 februarie, în anul 1891, Rusela s-a sinucis, din motive necunoscute. Scipione Bădescu, unul dintre cei mai de seamă ziariști la vremea aceea, remarca stingerea vieții “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Scipione Bădescu, fost coleg de redacție cu Eminescu și Caragiale, a descris ceremonialul înmormântării. Toate felinarele de pe străzile parcurse de cortegiul funerar au fost îmbrăcate cu basmale de mătase neagră, în fruntea procesiunii se afla un steag multicolor cu înscrisul “Elena Gh. Pillat” purtat de corpul sergenților de stradă; carul mortuar împodobit cu cele mai frumoase și scumpe coroane care s-au văzut vreodată la Botoșani. Un cler numeros a desăvârșit serviciul religios. Au fost ținute numeroase discursuri funebre la domiciliul decedatei, la catedrala Uspenia și la cimitir, sicriul era urmat de membrii și prietenii familiei, practic de întreaga societate a boierimii și intelectualității, urmat de o “mare de oameni”. Doamnele “de vază” ale orașului urmau cortegiul într-un lung șir de trăsuri, deoarece vremea era rece, două muzici militare și orchestra fraților Paraschiv au cântat, pe rând, marșuri funebre. Scurt spus, a fost cea mai pompoasă înmormântare văzută vreodată în Botoșani.
Familiile Ciolac și Pillat s-au risipit, s-au pierdut în negura vremii. Cât despre mormânt, a rămas stingher și neluat în seamă de nimeni. Pe piatra funerară nu mai este scris nimic în zilele noastre, iar bustul femeii, realizat de C. Villa din Milano, și care era așezat pe obeliscul care-i veghează locul de veci, nici nu mai există în prezent. A fost poate furat în zecile de ani ce au trecut peste Rusela, fata care își doarme somnul de veci la Cimitirul Eternitatea. Mormântul în formă de obelisc, care atrage pe toată lumea, ascunde o mare dramă petrecută în urmă cu peste o sută de ani și se găsește pe partea dreaptă a aleei principale, aproape de capelă.
”Cititorule, dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei! Aprindeți o lumânare și așezați o floare pe mormântul amenințat să intre în anonimat”, mai scrie în lucrarea sa autorul lucrării - Monografia orașului Botoșani de Ștefan Ciobotaru. Așadar, dacă mergeți prin Cimitirul Eternitate, păstrați o lumânare și pentru Rusela, fata care a avut cea mai fastuoasă înmormântare din istoria Botoșaniului.
