Nicolae Dobrin, cel mai mare nume din fotbalul nostru, e cel pe care istoria îl reţine ca fiind un maestru neegalat al fentelor cu balonul rotund.
Rămas de mic orfan de tată, Nicolae Dobrin îşi petrecea aproape tot timpul jucând fotbal cu prietenii, pe un maidan de pe malurile Argeşului, cunoscut sub numele de „Maracana“.A ajuns la Dinamo Piteşti printr-o întâmplare. În 1959, impresionaţi fiind de puştii care băteau mingea cât era ziua de lungă, titularii echipei fanion a oraşului, în frunte cu Florin Halagian, le-au acordat onoarea unei miuţe, de dragul distracţiei. Numai că puştanii lui Dobrin i-au bătut pe profesionişti cu 12-2, ascunzându-le pur şi simplu mingea. La 14 ani, „Gicu“ debuta deja în primul eşalon, într-un meci cu Ştiinţa Craiova.
A ars etapele în continuare, iar la 17 ani juca deja prima sa partidă în tricoul echipei naţionale, contra reprezentativei RFG-ului. Adversar direct i-a fost Horst Szymaniak, un mijlocaş ce participase deja, la acea oră, la două Cupe Mondiale. Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care în primele minute i-a introdus nonşalant balonul printre picioare, ca unui vechi amic de pe maidan. În anii ce au urmat, „Prinţul din Trivale“ a condus Argeşul din succes în succes, ajutând echipa piteşteană să câştige primele şi singurele sale titluri din palmares, în 1972 şi 1979. Era vremea când refrenul „Ce ne facem, oameni buni, cu acest Dobrin, care ascunde mereu mingea de n-o mai găsim?“ se cânta pe toate stadioanele din ţară.
I s-a refuzat transferul la Real Madrid În toamna lui 1972, FC Argeş a jucat cu Real Madrid în Cupa Campionilor Europeni. A fost 2-1 la Piteşti şi 1-3 în Spania. În urma acestei „duble“, Don Santiago Bernabeu, cel mai mare preşedinte de club din istoria fotbalului, a vrut cu orice preţ să-l transfere pe Dobrin, fiind dispus să plătească două milioane de dolari, plus o instalaţie de nocturnă, pentru a-l avea în echipă.
Numai că Nicolae Ceauşescu s-a opus plecării „Gâscanului" din România. Totuşi, „Prinţul din Trivale“ a jucat un meci în tricoul madrilenilor, la 14 decembrie 1972, cu ocazia retragerii lui Gento.
„Comuniştii au zis să nu se creeze un precedent, că apoi toţi or să vrea să plece afară. Dar şi dacă mă lăsau şi nu-mi ieşea? Dacă nu eram iubit? Eu am fost mereu mai boem. Nu-mi pare rău c-am rămas la Piteşti“, a rememorat Dobrin în anii '90.
„Gâscanul" a mai avut ocazia să se transfere la Universitatea Craiova, în 1974, dar celebrul Ion Dincă, zis „Teleagă“, care era prim-secretar la Piteşti, n-a fost de acord: „Vreţi să provocăm revolte în oraş, să dăm de alte necazuri?!“. Şi-a încheiat cariera la 39 de ani
Până la urmă, Dobrin, care apucase deja să ia 50.000 de lei de la Universitatea, s-a întors la FC Argeş, iar banii le-au fost înapoiaţi oltenilor de către gruparea din Trivale. În toamna anului 1980, Dobrin pleca la Târgoviste, în Divizia B, fiind cedat foarte uşor de conducerea clubului piteştean. A reuşit să promoveze imediat, umplând stadioanele pe oriunde trecea. În 1982, după încă un campionat bifat lângă Turnul Chindiei, „Gâscanul“ a revenit ca antrenor-jucător la FC Argeş, unde a rămas până în 1985, când a plecat s-o pregătească pe FC Botoşani, în liga secundă, echipă la care şi-a încheiat şi cariera de fotbalist, la aproape 39 de ani. A revenit definitiv, după un an, în oraşul său natal, rămânând până la finalul vieţii în slujba lui FC Argeş.
Nicolae Dobrin a încetat din viaţă pe 26 octombrie 2007, în urma unei lungi şi grele suferinţe provocate de un cancer la plămâni. Misterul nefolosirii la Mondialul din Mexic Marea neîmplinire a carierei lui Nicolae Dobrin a fost aceea că n-a jucat niciun minut la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970, deşi fusese decisiv în obţinerea calificării.
„Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze şi să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu şi veneau dimineaţa“, a explicat selecţionerul de atunci, Angelo Niculescu, motivul pedepsirii „Gâscanului".
Gica Dobrin, cea cu care regretatul fotbalist a fost căsătorit timp de 41 de ani, este însă de altă părere.
„El nu era suferit e către dinamovişti. La un antrenament, Nicolae-Nicuşor, care era ajutorul lui Angelo, îl şicana, stătea numai cu gura pe el. La care Gicu i-a zis: «Nu mă interesează părerea ta, tu eşti doar casier în delegaţia asta». Pentru că Nicuşor ţinea banii. Angelo a sărit şi el cu gura, că nu acceptă o asemenea atitudine. Abia înaintea ultimului meci, cu Brazilia, Angelo a venit la el şi i-a spus că o să-l bage un sfert de oră. Gicu i-a raspuns că ori îl bagă tot meciul, ori deloc. Şi n-a jucat!“, a explicat doamna Dobrin.
„Prinţul din Trivale“ a povestit şi el, cu câteva luni înainte de a muri, că tot conflictul dintre el şi grupul dinamoviştilor a pornit de la o partidă de poker, în urma căreia l-a „curăţat“ de bani pe Radu Nunweiller. (Sursa: Adevărul)
„Mi s-a făcut o mare nedreptate. Să ştiţi că nu e deloc uşor să pleci din ţară titular în echipa, iar la Guadalajara să vezi meciurile din tribună, intrând cu bilet la meciuri“, mărturisea Nicolae Dobrin.
