El este Roberto Elisei Boca, în prezent ocupant al unei celule din Penitenciarul Botoșani, alături de alte 11 persoane condamnate pentru tot felul de fapte.
Înainte era Roberto, cel mai mare copil dintr-o familie numeroasă, născut și crescut în Italia. Vorbitor fluent de limbă română, pentru că părinții au ținut să nu-și uite rădăcinile. Și de limbă italiană după ce țara care l-a adoptat i-a oferit și anii de educație. A absolvit școala de arhitectură în Italia și avea în față un viitor promițător, din punct de vedere profesional.
Este al doilea Crăciun pe care-l petrece în unitatea de detenție, departe de cei șapte frați mai mici și de părinți.
„Sărbătorile în Penitenciar bineînțeles sunt mai diferite față de cele de afară. Aici, în Penitenciar lucrul cel mai important care-mi lipsește este familia. Sărbătorile fără familie sunt un pic mai dezolante. Dar, ne bucurăm pentru că și în Penitenciar simțim bunătate de la colegi și toți împreună conviețuim în acest mediu”.
Roberto Elisei Boca
(12).JPG)
Familia îi este din județul vecin. Plecată și stabilită în Italia de mai bine de 20 de ani. Vacanțele erau însă pentru vizitele în România, cu momente de revedere a bunicilor și celorlalte rude rămase acasă.
O astfel de venire acasă, la Suceava i-a fost aproape fatală lui Roberto. A întâlnit un grup de tineri amatori de petreceri cu droguri mai degrabă decât cu preocupări constructive. A devenit la rându-i consumator de ocazie până când s-a instalat dependența. Și odată cu consumul de droguri a pierdut repere și contactul cu realitatea.
Iar într-o fatitidică zi de ianuarie a pierdut controlul cu totul. Înarmat cu un pistol a intrat într-o cafenea și a luat bani, sub amenințare.
„Era exact după perioada asta de sărbători, totul s-a întâmplat în ianuarie, mai precis, pe 24. Am comis o faptă pe care o recunosc și regret enorm de mult că am ajuns în acea situație. În primul rând, din cauza anturajului urât pe care le-am avut înainte și vreau să transmit un mesaj. Eu am vârsta de 22 de ani, foarte mulți tineri care o să vadă interviul ăsta, mesajul meu este că vreau să fie ca anturajul pe care îl alegeți să fie mereu unul bun. Contează foarte mult anturajul. Eu, indiferent dacă am crescut într-o familie foarte bună, părinții mereu m-au învățat lucruri frumoase, dar anturajul și mediul în care trăiam m-au adus să fac lucruri pe care nu mă gândeam niciodată că o să le fac”,
Roberto Elisei Boca
A fost condamnat la 3 ani și o lună de închisoare pentru tâlhărie calificată. A ispășit deja doi ani din pedeapsă, cu posibilitate de liberare condiționată, ce mai probabil anul viitor.
A petrecut deja 2 ani în Penitenciarul Botoșani. Doi ani lungi în care a învățat ce este răbdarea.
Doi ani în care și-a văzut familia o dată la câteva luni. Părinții l-au susținut necondiționat și au sperat că fiul lor va trece de momentul de rătăcire care l-a marcat timpuriu.
„Din prima clipă, când am ajuns să fiu arestat, familia mi-a fost alături. Prin scrisori, prin telefon, vizită, cu un pachet. Cu orice mi-a fost alături în fiecare moment. Și lucrul ăsta m-a ajutat foarte mult să mă întorc pe o cale bună. Deci familia m-a ajutat foarte mult.
La 20 de ani, încă nu gândești matur. Dar impactul care a fost, a fost urât, atât pentru mine cât și pentru familie. Îmi amintesc că primele zile plângeam continuu. Când venea familia la vizită, eu mereu plângeam când îi vedeam. Dar mi-am dat seama că lucrul ăsta face rău în primul rând mie cât și părinților. Mă vedeau într-o stare care nu era bună și aduceam doar suferințe. Și m-am întărit. Când mă duc la vizită acum îi îmbărbătez. De multe ori îmi spun: «dar, plecăm noi mult mai încurajați ca tine». Adică îi îmbărbătez să fie fericiți”,
Roberto Elisei Boca
În timpul detenției s-a apropiat și de Dumnezeu. Îl El și-a găsit puterea pentru a îndura perioada de detenție, mai ales că în jurul lui a văzut mulți care au clacat: „Pe mine m-a ajutat foarte mult cititul din Biblie, din Sfânta Scriptură. Citesc Biblia, am citit-o de cinci ori până acum. Și lucrul ăsta mă liniștește. Când am o stare mai nasoală, mai nașpa, primul lucru care îl fac, deschid Biblia și mă liniștește”.
