La vârsta de 23 de ani era făcea deja voluntariat într-un penitenciar de maximă siguranță. Neajutată de nimeni însă extrem de insistentă în frecvența cu care a trimis solicitări spre a fi acceptată. A muncit gratuit cinci ani în această unitate a statului pentru ca la final să i se ceară să-și cumpere un post permanent și, mai ales, plătit.
Este doar o mostră din ceea ce trăiesc mulți dintre tinerii care își termină studiile.
Și care nu au nicio șansă să lucreze în domenii mai greu accesibile dacă nu au părinți cu funcții. Sau o mătușă în politică, un naș sau un apropiat. Sau, bineînțeles un carnet de membru de partid. O altă variantă ar fi câteva mii de euro.
Mihaela Faraon are acum 31 de ani. A studiat la Iași filozofie și științe politice și în același timp a început să facă voluntariat într-un centru de copii cu handicap sever. A învățat ce este empatia dar, mai ales a realizat ce norocoși suntem noi, toți ceilalți care ne-am născut fără grave probleme de sănătate.
A continuat cu studiile la București și s-a specializat în devianță socială și criminalitate, fiind interesată de delicvență juvenilă și prostituție.
A continuat activitățile de voluntariat într-un centru de primire al fetelor minore care au fost supuse abuzului sexual. La București, cu sprijinul unui ONG a întâlnit practicante ale sexului comercial. Mihaela a învățat implicându-se mereu și căutând răspunsuri la întrebările pe care le avea. A trimis aproape zilnic mail-uri către Penitenciarul Rahova pentru a fi acceptată voluntar. A făcut-o până au acceptat-o.
Adevăratul șoc a venit după cinci ani.
După ce a trecut efectul dezamăgirii crunte, Mihaela Faraon s-a decis să spună adevărul. Nu mai are ce pierde. Și nici ce câștiga.
Este conștientă că probabil tinerii vor fi de partea ei, mai ales cei care au trăit experiențe similare. Iar cealaltă tabără o va contesta și-i va contrazice spusele.
Mihaela Faraon, antreprenor
„O să fiu foarte sinceră aici și știu că o să despart lumea în două. Prima dată vor fi tinerii care vor fi de acord cu mine pentru că nu sunt singura care a trecut prin această experiență. Și nu vorbesc doar despre specializarea pe care am făcut-o eu, pentru că în toate domeniile, în medicină, în industrie alimentară, în toate domeniile se întâmplă același lucru. Și cealaltă tabără în care nu vor fi de acord spunând că nu este adevărat”,
Pentru suma corectă s-a intrat în sistem, fiind martoră tăcută a unor situații în care nou intratele nici măcar nu îndeplineau o parte din condiții. Și-a amintit de două tinere care abia se angajaseră și aveau tatuaje la vedere, deși astfel de semne distinctive sunt interzise în unitățile de detenție. Chiar după cinci ani de voluntariat cu rezultate vizibile, tânăra din Botoșani nu a fost integrată.
Mihaela Faraon, antreprenor
„Nu am avut loc în sistem pentru că nu am avut bani să ofer, asta este realitatea. Nu am prins un loc pe care-l meritam pe baza cunoștințelor și abilităților și a experienței pe care am avut-o, tocmai pentru că la finalul experienței mele pe care am avut-o ca voluntar la Penitenciarul Rahova am fost dată deoparte. Și mi-au spus că: realitatea stă în felul următor, trebuie să dai o sumă de bani. Nu o să spun suma, a fost și acum și este și acum suficient de mare pentru un tânăr care nu-și permite”
Pentru a face rost de sumele necesare pentru cumpărarea posturilor în sistemul de stat. Unde este greu de intrat și aproape imposibil de ieșit forțat. Aproape că nu există situații de bugetari concediați, indiferent de ineficiența la locul de muncă sau alte greșeli care în privat sunt plătite scump.
Părinții Mihaelei au încercat să se împrumute pentru a aduna banii necesari. Ea le-a spus stop.
Mihaela Faraon, antreprenor
„Nu am avut loc în sistem pentru că nu am avut bani să ofer, asta este realitatea. Nu am prins un loc pe care-l meritam pe baza cunoștințelor și abilităților și a experienței pe care am avut-o, tocmai pentru că la finalul experienței mele pe care am avut-o ca voluntar la Penitenciarul Rahova am fost dată deoparte. Și mi-au spus că: realitatea stă în felul următor, trebuie să dai o sumă de bani. Nu o să spun suma, a fost și acum și este și acum suficient de mare pentru un tânăr care nu-și permite”
Își amintește nopțile nedormite în care învăța. Și toate eforturile pe care le-a depus pentru a ști.
În cele din urmă nu au contat, deși principalul sfat al adulților este privitor la importanța educației.
„La master aveam zece pe linie, aveam bursă de merit de 900 de lei pe lună. Și nu-mi doream să-i pun pe ai mei să facă aceste eforturi să prind un loc pe care-l meritam oricum, pe drept. Și acest lucru se întâmplă și la ora actuală deși sunt persoane care-mi spun: nu, că în prezent se intră corect. Nu, nu se intră”
Singura șansă reală pentru un tânăr care chiar a învățat și vrea să participe la un concurs public fără a avea pe nimeni în spate ar fi ca la respectiva unitate să fie scoase 10 – 15 posturi.
Pe specializarea ei însă, astfel de job-uri erau scoase la concurs o dată la câțiva ani. Și la acel moment, deja exista un viitor ocupant.
Când a realizat că nu mai există nicio speranță să se angajeze în sistemul penitenciar, așa cum a visat dintotdeauna a revenit la Botoșani și și-a deschis un magazin de haine.
A fost afacerea ei care a rezistat câțiva ani până când o altă provocare profesională a determinat-o să apuce pe alt drum.
În prezent Mihaela lucrează în domeniul frumuseții și este make-up artist: „Mi-am dat seama că nu mai îmi doresc eu să intru în sistem. Sunt liniștită în prezent”, își încheie ea capitolul din viață care i-a devenit și lecție.
Mihaela Faraon și-a spus povestea la Botoșăneanul TV iar discuția de mai sus, la modul punctual a avut loc în intervalul 57:00 – 1:04:50.
Pe parcursul emisiunii a vorbit și despre perioada în care a lucrat cu copiii cu handicap, cu victimele abuzului sexual dar și cu adolescentele care-și vând trupul în capitală și se injectează în vene.
