Există oameni de lângă noi care dispar discret, dar care continuă să trăiască prin ceea ce au semănat în semenii lor.
Nistor Aristotel nu a fost o personalitate în sensul actual al vremurilor noastre. Cu toate acestea, el a fost ”un mare om din urbea noastră”.
A plecat la cele veșnice cu discreția care l-a caracterizat dintotdeauna.
”Am aflat astăzi cu multă tristețe despre plecarea în veșnicie pe data de 23 ianuarie a unui mare om din urbea noastră”, a scris preotul Teodor Ciurariu, de la Capela Spitalului Municipal Dorohoi.
”Un instructor auto, un om simplu, modest”. Mai exact, spune părintele, ”a fost cel care a instruit cred că mai mult de jumătate din conducătorii auto dorohoieni”.
„Printre cei instruiți mă număr și eu. Un om cu multă răbdare, un om care știa să spună o glumă bună, elegantă, un om care te încuraja atunci când erai în dificultate, un om vesel întotdeauna cu bună dispoziție și entuziasm. Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată trist. Nu este puțin lucru să reușești să instruiești bine viitorii șoferi. Eu personal mărturisesc că nu am avut niciodată vreun accident care să fie provocat de mine, și cred că am vreo două-trei milioane de kilometri la volan”, a completat pr. Teodor Ciurariu.
Părintele își amintește și astăzi sfaturile primite în timpul orelor. Sfaturi prețioase, care i-au salvat viața.
”Îmi aduc aminte că am încercat să fac o depășire pe linia continuă. Eram „viteaz" după vreo douăzeci de ore de condus. A acționat dubla pedală de frână, am tras pe dreapta și o jumătate de oră m-a certat. ”Linia continuă e un zid", îmi spunea. Te-ai atins de el, te afli în mare pericol, chiar de moarte! Și acum văd linia continuă ca un zid imaginar!”, rememorează părintele Ciurariu orele de odinioară alături de Nistor Aristotel.
Un om de o calitate rară, care lasă în urmă nu doar șoferi buni, ci și multe amintiri prețioase.
”Un om care în timpul vechiului regim mai avea doar un singur coleg instructor, un om care a școlarizat oameni din toate domeniile: elevi, studenți, muncitori, profesori , ofițeri, preoți, medici. Îl voi trece în pomelnicul personal ca fiind un binefăcător de-al meu alături de toți dascălii, profesorii mei și de toți cei care au contribuit la creșterea și educația mea. Dumnezeu să te ierte, nene Aristotel, pentru păcatele săvârșite ca om în această viață. Veșnică să-ți fie amintirea și pomenirea din neam în neam. Vei rămâne veșnic viu în mintea șoferilor dorohoieni prin sfaturile și instructajul serios oferit”, a încheiat pr. Teodor Ciurariu.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
