Poet, teolog, profesor universitar, eseist de factură creștin-ortodoxă, important promotor cultural și editor, Theodor Damian s-a născut la 28 decembrie 1951, la Botoșani.
Este absolvent al Institutului Teologic București cu un Master și un Doctorat în Teologie (Fordham University, New York, 1993; și Universitatea București, 1999).
În anul 1988 s-a stabilit în Statele Unite, unde a fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă cu parohia ortodoxă română „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Astoria, New York și Cenaclul literar „Mihai Eminescu” din New York, toate în 1993. Din 1996 publică o revistă bilingvă, română/engleză: „Lumină lină, Revistă de spiritualitate și cultură românească.
Este autorul a numeroase lucrări teologice și literare. A publicat peste 500 de studii, eseuri, recenzii, articole în cărți, ziare și reviste academice și literare. A participat și prezentat comunicări științifice la peste 100 congrese internaționale din S.U.A., Cipru, Finlanda, Romania, Japonia, Malta, Polonia, Grecia și a organizat și prezidat peste 70 dintre ele.
Părintele prof. Theodor Damian, distins preot și cărturar născut la Botoșani, viețuiește de trei decenii în New York, având o bogată activitate de păstrare și promovare a culturii și identității românești.
Cu toate acestea, spune părintele Damian, nu s-a considerat niciodată exilat în SUA.
”Nu am ales SUA ca țară de exil, ci de aventură. Ca atare, nu m-am considerat exilat, ci un fericit că am avut ocazia să aterizez pe acest pământ, ocazie pe care mii și mii (de fapt milioane) de alți români și-au luat-o pentru a pleca în Spania, Italia, SUA, Canada și multe alte țări ale lumii. Distanța dintre New York și Botoșani se măsoară prin lipsa de măsură. Ca dragostea”,
pr. prof. Theodor Damian
Botoșaniul a rămas, în cei 30 de ani, popasul de suflet la care revine de câte ori are prilejul.
”În fiecare an vin în țară, în general de două ori. Botoșanii sunt popasul de suflet. Acolo am colegi din școala generală, prieteni, foști vecini, acolo este cimitirul, locul de pelerinaj la părinți, la soră, la rude. Sunt legat de România, de orașul meu Botoșani, „ca un copil de poala mumii”, cum frumos zice Al. Philippide despre poezie”,
pr. prof. Theodor Damian
Trăim vremuri dificile, spune părintele Theodor Damian, însă nu trebuie să ne pierdem dragostea. E de ajuns să ne gândim la spusele Sfântului Apostol Pavel în scrisoarea către Galateni: „Dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia” (5, 22), pe care le consideră roade ale Duhului Sfânt.
Este, așadar, vremea să întoarcem aproapelui nostru aprecierea, bucuria, recunoașterea pe care până acum doar le-am așteptat de la ceilalți.
”Asta înseamnă de fapt renaşterea umanului din noi şi un permanent exerciţiu de apreciere a celui de lângă tine. Poate prea mult ne-am obişnuit, pentru că ne place, să fim apreciaţi, şi am uitat să apreciem pe alţii şi să le spunem asta şi să o arătăm cât de des posibil. Despre pierderea obişnuinţei noastre de a aprecia pe cei din jur vorbea A. Heschel când atenţiona că omenirea nu va pieri din lipsă de informaţie, ci din lipsă de apreciere”,
Pr. Theodor Damian, New York
Este un timp al rugăciunii. Al meditației. Un prilej de a reflecta la noi înșine. Luând pildă creștină și trăind în duh creștin.
”Cum stau eu în faţa celorlalţi? Ce cred ei despre mine? Cum a întrebat odată Iisus pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt eu?” (Matei 16, 13). Mă cred cei din jur mai rău decât sunt? De ce? În baza căror fapte, atitudini? Poate am aici ceva de revizuit. Mă cred ei mai bun decât sunt? Cum se explică asta?Poate am creat false impresii prin felul meu de a fi, poate au văzut masca pe care o pun când ies în lume şi nu adevăratul meu chip? Poate eu însumi am ajuns să cred că sunt masca şi nu chipul? Deci prilej important de meditaţie (sigur, asta dacă nu stăm tot timpul la televizor şi pe internet, pe telefon; oare cum ar fi fost statul acasă înainte de a avea TV, internet, etc.?!). În afară de auto-reflecţie trebuie considerată şi necesitatea gândirii la Dumnezeu. Cred în Dumnezeu? Da. Cum? Mă întâlnesc cu El zilnic (cât de des?) în rugăciune? Cum mă rog? Ce şi cum zic? Cât de sumar, de repede îmi fac rugăciunea? Sunt conştient că Dumnezeu mă iubeşte? Că viaţa mea este darul Lui? Ce fac eu cu ce mi s-a dat? Este modul meu de a trăi viaţa un răspuns, o atitudine adecvată faţă de Dumnezeu, dăruitorul? Sunt eu conştient că prin fiecare zi pe care mi-o dă Dumnezeu îmi dă, de fapt, întâlnire? Sunt eu prezent la întâlnire?”,
Pr. Theodor Damian, New York
Chiar dacă, în America trăind și slujind, se află departe de țară, ”geografic vorbind”, părintele Theodor Damian spune că, în contextul crizei, al izolării, al riscului, ”ne apropiem şi mai mult de tot ce ne e drag, de ţară inclusiv, dar şi mai mult de Dumnezeu”.
La aniversare, îi urăm părintelui Theodor Damian La mulți ani, sănătate și rugăciune spornică!
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
