Este o zi însorită de aprilie. Prima pe care Ioana Drobotă nu o vede, dar vor urma și altele, și altele… Fata a fost găsită fără viață joi seara de către colegul de apartament, iar vestea i-a șocat pe colegii ei. Îmbrăcați în negru, îmbrățișându-se unii pe alții, înecându-se în plâns, prietenii Ioanei de la școală s-au strâns în aer liber, între copaci înfloriți de primăvară, la prima dintr-un șir lung de ședințe de consiliere psihologică.

Fetele nu-și pot opri lacrimile, băieții par mai puternici. Toți au iubit-o și prețuit-o, spune psihologul școlar al Colegiului Economic din Botoșani. Ioana era un prieten bun și ar fi putut oricând să îi învețe și pe ceilalți despre valorile prieteniei. Colega sa de bancă știa acest lucru mai bine ca oricine și se bucura cel mai tare de pofta de viață a Ioanei.

„Fata era o elevă bună, o elevă veselă, jovială, iubită de clasă. Chiar cu trei săptămâni în urmă am avut o activitate la ei la clasă despre prietenie, iar clasa vorbea elogios despre ea, și ea la fel despre clasă. La fel vorbea și prietena ei cea mai bună, colega de bancă, despre ea și la un moment dat spunea că o iubește pentru că îi este aproape întotdeauna. Avea un comportament exemplar în cadrul grupului, nu a avut nevoie de atenție specială”, este relatarea psihologului școlar Scripcaru Virgil.

Sunt sunete de primăvară pe care Ioana nu le va mai asculta niciodată, și în soarele care se zărește printre copacii înfloriți, copiii plâng cu amărăciune. Un tablou trist, greu de redat. Elevii ascultă o poveste pe care bărbatul din fața lor le-o spune, despre un copac înflorit, despre un fluture care prinde viață. Se strâng de mâini într-un cerc, înconjurând masa pe care stau aprinse câteva lumânări și hârtii colorate pe care au să scrie mai târziu amintirile fiecăruia despre Ioana. Se îmbrățișează cu durere și plâng. Plâng pentru cea care le-a fost colegă și prietenă și pe care n-au s-o mai vadă niciodată râzând.

(C.B.)

[[galerie-foto]]