Fratele Andrei Ciopec de la Mănăstirea Sihăstria Putnei a fost de acord, cu binecuvântarea părintelui stareț, să vorbească despre drumul său de la viața de artist la cea de mănăstire, despre trăirile care l-au făcut să aleagă această cale și despre felul în care decurge transformarea sa spirituală.
Născut la Botoșani, Andrei Ciopec a jucat până la vârsta de 32 de ani alături de mari actori români precum Victor Rebengiuc, Oana Pelea, Vlad Ivanov, Gheorghe Visu, dar și alături de nume ale cinematografiei internaționale ca Steven Seagal, Armand Assante, Dolph Lundgren, Michael J. White şi Scott Adkins. De asemenea, este mândru că din regia ultimului film în care a jucat („Cardinalul”, 2019) fac parte mai mulți actori ortodocși, apropiați de Biserică: Maria Ploae, Alexandru Repan și Cristi Iacob.
Avea o carieră în plină ascensiune, însă în februarie 2019 a considerat că altul este rolul vieţii sale, scrie Basilica.ro.
„Începusem să fiu cât de cât cunoscut, câștigam bine și, din punct de vedere lumesc, la acea vreme, nu a fost nimic care să mă împlinească mai mult decât actoria, însă în mine creștea un dor de Dumnezeu din ce în ce mai mare”, își amintește fratele Andrei.
Dorul a fost alimentat din rolul pe care l-a jucat timp de 4 ani în piesa Frații Karamazov, după celebrul roman al lui Dostoievski, în regia Bogdanei Darie.
Din copilărie însă, viitorul actor își hrănea acest dor de Dumnezeu. Fratele Andrei își amintește mai ales slujbele de la Mănăstirea Popăuţi, unde mergea împreună cu tatăl, excursiile cu clasa la mănăstiri ori cele organizate de mama sa care este profesoară de biologie. Foarte vii în memoria lui sunt și slujbele de Înviere la biserica din satul bunicilor.
„Uneori mai trăgeam clopotul într-o clopotniță cu multă pânză de păianjen și cu mulți lilieci în ea”, a evocat foarte vizual fostul actor vorbind despre biserica din satul bunicilor, Călinești, orașul Bucecea.
Avea o carieră frumoasă, în plină ascensiune, a jucat alături de nume mari ale cinematografiei naţionale şi internaţionale. Ce l-a determinat să lase totul deoparte şi să se retragă la mănăstire?
”Este adevărat că am avut o activitate artistică intensă desfășurată pe mai multe planuri cu proiecte mai mult sau mai puțin importante și că de-a lungul timpului am avut întâlniri cu nume mari din domeniu, întâlniri care m-au bucurat și care – unele din ele – au fost semnificative în viața mea. Însă cunosc foarte mulți colegi care au avut o activitate mult mai bogată și mult mai valoroasă din punct de vedere artistic și uman și cunosc oameni care au renunțat la mult mai multe lucruri materiale și nu numai pentru Dumnezeu.
Că să schițez un traseu pe care l-am parcurs până în clipa în care am plecat la mănăstire trebuie să punctez momentul în care am început să merg la Biserica „Sfântul Silvestru” din București, a spus fratele Andrei. El a subliniat că la parohia bucureșteană a găsit o comunitate deosebită. La „Sfântul Silvestru” l-a aflat pe părintele Cristian Galeriu, nepot al preotului Constantin Galeriu: „M-a sprijinit enorm, m-a învățat foarte multe lucruri”, spune fratele Andrei. La recomandarea sa, actorul a ajuns să îl cunoască pe Părintele Petre Comșa, care a fost ucenic al părintelui Constantin Galeriu. Sub purtarea lui de grijă am fost o perioadă îndelungată, timp în care, prin intermediul sfinției sale am început să merg pentru sfat duhovnicesc și la Părintele Irineu Curtescu. Această întâlnire a fost pentru mine cea mai importantă din punct de vedere duhovnicesc și uman deoarece a dat prilejul unui șir de nenumărate alte întâlniri, prietenii frumoase, căutări și răspunsuri”.
Părintele Irineu Curtescu a fost ucenic al părinților Cleopa Ilie și Paisie Olaru. A trăit o vreme la Sihăstria Neamț și o bună perioadă de timp la Schitul Prodromu, în preajma Părinților Iulian Prodromitul și Petroniu Tănase.
„Am fost ulterior de mai multe ori în Athos unde am purtat discuții cu părinți de la Mănăstirea Vatopedu, de la Schitul Lacu, discuții care mi-au crescut mult dorul de Dumnezeu. La Mănăstirea Vatopedu l-am întâlnit și pe părintele Daniil, fiul actorului Octavian Cotescu, care, ca răspuns la toate frământările mele, mi-a spus doar atât: ”Inima sinceră, frate Andrei, inima sinceră”. Aceste cuvinte au răsunat puternic nu doar în mintea mea ci și în inima mea timp de ani de zile. Căutam să ajung la sensul lor adevărat și prin multe lecturi duhovnicești și lungi momente de introspecție”.
„De asemenea, o întâlnire importantă a fost la Schitul Pătrunsa cu Părintele Valerian, fostul actor Dragoș Pâslaru, întâlnire în cadrul căreia avusesem prilejul să văd ceea ce doar auzisem că ar exista: un fost actor de renume care jucase și el în Frații Karamazov, acum îmbrăcat în haine monahale”.
„Au urmat numeroase vizite la Mănăstirea Sfântul Nectarie Ponor, mănăstire ctitorită de părintele Irineu Curtescu (al cărei stareț și este), vizite care s-au intensificat atât ca frecvență cât și ca durată. Am participat la privegheri și la ascultările de obște cunoscând astfel mai îndeaproape viața monahală care îmi stârnea tot mai mult interesul. În tot acest timp nu am încetat să îmi desfășor activitatea artistică”.
„În urma multor întrebări și frământări, punctul culminant a fost la începutul lui ianuarie 2019 când în drumul meu de la Botoșani spre București m-am oprit la peste 20 de mănăstiri și schituri din Moldova. Am zăbovit mai mult la Sihăstria Neamț și Secu, unde am participat și la sfântul maslu și la priveghere și unde m-am rugat la mormântul și la chilia părintelui Cleopa. La toate aceste Mănăstiri și Schituri unde am oprit am lăsat cu inima în dinți pomelnice cu numele meu spre a se face pe deplin voia lui Dumnezeu cu mine. L-am rugat și pe părintele duhovnic să mă pomenească, pe câțiva părinți din Sfântul Munte și pe alți oameni ai Bisericii”, continuă evocarea Andrei Ciopec.
„Au început ușor-ușor să mi se închidă drumurile în lume, să se dărâme planuri și idealuri și, în exact 40 de zile, pe data de 15 februarie, după ce am împărțit tot ce aveam și după ce am rupt radical orice legătură cu lumea, plecam dinspre București către Mănăstirea Ponor unde am ajuns în dimineața zilei de 16 februarie, chiar la începutul Triodului”.
„De acolo, după 9 luni de zile, am venit cu binecuvântare mai aproape de meleagurile natale, în Bucovina, la Sihăstria Putnei”.
Fratele Andrei vede o legătură între Ponor, Sihăstria Putnei și întâlnirea sa din copilărie cu Părintele Cleopa Ilie.
„Comoara duhovnicească din inima mea este întâlnirea cu părintele Cleopa Ilie. Într-o excursie cu clasa la Mănăstirea Sihăstria Neamț, părintele Cleopa care era în pridvorul chiliei sale, m-a chemat la sfinția să și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus că Andrei și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă Andrei în greacă. Nu știam…mi-a spus că înseamnă ”bărbat”, ”curaj”, apoi m-a luat pe genunchi și ne-a adunat pe toți în jurul lui să ne povestească viață sfântului Andrei…”.
„Cred că a fost ceva proniator pentru că părintele Irineu, starețul Mănăstirii Ponor, unde am stat prima dată, a fost ucenic al părintelui Cleopa și pentru că aici, în Bucovina, cu binecuvântarea IPS Pimen am fost închinoviat în data de 2 decembrie 2019 la Mănăstirea Sihăstria Putnei, dată la care părintele Cleopa a trecut la cele veșnice. De asemenea, părintele stareț de aici, Arhimandritul Nectarie Clinci, a luat la rândul sfinției sale sfat și binecuvântare de la Părintele Cleopa înainte de a întra în mănăstire”.
Cu ce este diferită viaţa din interiorul mănăstirii faţă de viaţa din lume, sub aspect duhovnicesc?
„Am găsit într-o carte ceva ce mi-a plăcut foarte mult: Viața în lume este ca un salt din avion în care deschizi parașuta la momentul oportun iar viața în Mănăstire este ca un salt din avion, îmbrăcat într-o haină neagră cu nădejdea că jos, la final, te prinde Hristos”.
„Aici în mănăstire fiecare este ca o rotiță a unui întreg care învârtindu-se corect, cu atenția către sine (făcând ascultare, tăindu-și voia, participând la sfintele slujbe, la masă de obște, la ascultarea de obște, spovedindu-se și împărtășindu-se regulat) face ca întregul sistem să funcționeze sub oblăduirea harului. Asta se poate întâmpla și în lume în unele comunități însă aici toți viețuitorii au același scop: mântuirea și același ideal: sfințirea, desăvârșirea și, mai mult decât atât, suntem lipsiți de grijile lumești ceea ce ne dă posibilitatea – care este și obligație – de a ne dedica lui Dumnezeu cu totul”.
„În principal, provocarea cea mai mare este să lași deoparte felul lumesc de a gândi și să te supui legilor duhovnicești. Toate ispitele și încercările vin în momentul în care vrei să-ți faci voia proprie, să te îndreptățești și mai ales când judeci pe ceilalți”.
„Mi-a fost greu să dau cu ochii de mine în momentul în care am rămas fără nimic din ce mă valida în lume”.
”Mă bazăm pe niște ”arme” și pe niște mici tertipuri prin care mă eschivam când era cazul, tertipuri pe care am muncit mult să le dezvolt”, a recunoscut fratele Andrei.
„Aici, când vrei să folosești mijloace lumești să ”te descurci duhovnicește” nu faci decât să bagi gunoiul sub preș, să te minți pe tine și pe Dumnezeu. Când încerci într-un moment greu să trișezi intenționat sau din neștiință te costă și pe tine și pe cei din jur. Partea bună a lucrurilor este că tocmai din aceste «tentative ieftine» ajungi să înveți această artă a vieții duhovnicești”.
„Mie o mângâiere deosebită și o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă cu mine ca novice mi-a adus lectura cărții ”De la moarte la viață” a lui Paulin Lecca, o carte foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă citită în ultimii 5 ani”.
„Lecturile duhovnicești și muzica psaltică sunt pentru mine un dulce balsam în momentele puțin mai dificile și cum în lume mă bucuram și mă încurajam cu faptul că din orașul meu natal Botoșani sunt mulți oameni de seamă ca Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Băncilă, Antipa, Octav Onicescu, Octavian Cotescu și alții, așa și în mănăstire mă bucur și îmi dă curaj faptul că din orașul meu natal sunt foarte mulți oameni duhovnicești importanți și chiar și sfinți: Sfântul Sila (care este aici la Sihăstria Putnei alături de sfinții Paisie și Natan), Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie Olaru, Părintele Dionisie Ignat, Patriarhul Teoctist și alții menționați în Patericul Românesc”.
Continuarea interviului pe Basilica.ro…
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
