Magistraţii de la Judecătoria Botoşani au decis să-l pună în libertate pe Ioan Chifan, primul român care a fost condamnat la închisoare pe viată după revoluţie. Judecătorii au considerat că acesta şi-a ispăşit pedeapsa şi că poate merge liniştit acasă. Bărbatul şi-a încercat norocul şi în urmă cu aproximativ un an, însă judecătorii au respins la vremea respectiva cererea de liberare condiţionată.
Conform
Buna Ziua Iaşi, chiar dacă a fost condamnat pentru fapte înfiorătoare, Chifan a primit numai evidenţieri bune în spatele gratiilor. El s-a implicat în mai multe activităţi socio-culturale, a muncit, a citit şi s-a ferit de scandaluri sau bătăi. Acesta a fost condamnat definitiv pentru infracţiunea de omor deosebit de grav pe 18 iulie 1991, fiind primul condamnat pe viaţă după revoluţie. Atunci avea 29 de ani şi a fost acuzat că, împreună cu doi complici, a răpit un inginer de la Fabrica de Textile Răducăneni şi l-a ucis în chinuri groaznice. Potrivit anchetatorilor, Chifan şi locotenenţii săi l-au bătut pe inginerul Victor Şerban, după care l-au stropit cu motorină şi i-au dat foc. Este un scenariu rupt parcă din filmele de groaza: atunci când ardea ca o torţă, inginerul încă mai era în viaţă şi ţipa după ajutor. A murit însă fără să fie auzit cineva.
L-a ars ca să scape de cadavru
Autorul crimei atroce susţine că i-a dat foc pentru a scăpa de cadavru şi că nu era viu atunci când ardea. Crima a avut loc pe 5 ianuarie 1990. Scheletul inginerului a fost găsit în curtea SMA Bohotin după câteva luni de la petrecerea faptei. În urma anchetei desfăşurate de oamenii legii, a fost reconstituita povestea. Mobilul crimei pare a fi unul cât se poate de stupid: inginerul Şerban a retrogradat-o din funcţie pe soţia lui Chifan, de la postul de gestionar la cel de magazioner. Victima era şeful ierarhic superior al soţiei lui Chifan. Aceasta a divorţat de soţul sau încă din 1991, însă a continuat să-l viziteze până în 1995. Chiar dacă şi-a văzut de viaţa ei, femeia nu i-a îndepărtat pe cei doi copii de fostul soţ.
