Profesorul Panaite Forţu a încetat marţi din viaţă. De cîteva ore învăţămîntul botoşănean este mai trist şi sărac prin plecarea unuia dintre cei mai valoroşi dascăli ai învăţământului botoşănean.

S-a născut la 6 decembrie 1939, în satul Sarapeni, comuna Murgeni din judeţul Vaslui, într-o familie modestă, părinţi fiindu-i Georgeta şi Costică. După ce a absolvit şcoala gimnazială în comuna natală, a urmat cursurile Liceului „Codreanu” din Bârlad, apoi Facultatea de Fizică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Cu un respect deosebit, profesorul Panainte Forţu îşi amintea despre dascălii săi din anii facultăţii: C. Codreanu, C. Păpuşoi, N. Gheorghiu, academicianul Constantin Borş. Ca profesor al Liceului „Mihai Eminescu” a pregătit mii de absolvenţi care astăzi sunt ingineri, profesori, politicieni, medici de renume din întreaga lume.

36 de ani de profesie

Pe parcursul celor 36 de ani de profesie a pregătit sute de elevi care au iubit disciplina fizică, aceştia obţinând premii şi menţiuni la fazele naţionale şi internaţionale ale olimpiadelor de fizică. Fire glumeaţă, obişnuia să spună că pleacă la război cu ruşii, atunci când elevi ai domniei sale se calificau la etapa internaţională a olimpiadei de fizică, unde cei mai redutabili competitori veneau din spaţiul sovietic. Şi de multe ori, prin elevii săi, dl. profesor a câştigat acele războaie. Mai mult decât atât, prin exemplul personal, prin stilul de viaţă şi cel didactic, a fost îndrăgit şi respectat de către toţi elevii săi, cărora le-a insuflat dragostea de studiu şi dorinţa de autodepăşire.

Pentru Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” a mai pierit o stea

Nu s-a mulţumit să studieze doar fizica, disciplină în care a performat, ci a fost preocupat permanent evoluţia societăţii, de filosofie, istorie, literatură, deseori provocându-şi elevii şi colegii în discuţii de acest gen. Pasiunea pentru profesie şi competenţa s-au împletit cu trăsăturile deosebite ale personalităţii Omului Panainte Forţu: modestie, discreţie, generozitate, optimism, respectul faţă de toţi cei din preajmă, colegi sau elevi, pacifist, sociabil, sfătuitor, cu un fin simţ al umorului şi un accentuat simţ al datoriei. Pentru Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” a mai pierit o stea, care călăuzea drumul spre performanţă, spre standarde pe care trebuie să le menţinem.
Rămas bun, Domnule Profesor!

Dumnezeu să-l ierte