În cele două luni de izolare, instituțiile de cultură din Botoșani, ca peste tot în țară și în lume, au încercat să suplinească expozițiile, concertele, spectacolele de teatru, deschizând către public un culoar virtual.
Însă, în condițiile în care autoritățile întârzie deschiderea sălilor de spectacole, este greu de crezut că virtualul va reuși să mai hrănească apetitul cultural al iubitorilor de artă.
În ciuda faptului că, din păcate, mai niciodată botoșănenii nu au dat năvală la cinema, la teatru, la muzeu sau la filarmonică, lipsa acestei fâșii din viața botoșănenilor începe a se face simțită.
Un lucru este, însă, cert (și urgent): cultura la Botoșani are nevoie de oameni, artiști și consumatori de artă deopotrivă. Orașul geniilor trebuie să renască precum Phoenix, din propria cenușă. Să își reconsidere atitudinea față de artă și artiști, să își recalculeze prioritățile în funcție de viitor, nu de prezent. La nivel național au apărut deja în spațiul public dezbateri despre noi abordări, despre alte paradigme sau priorități.
Aceste ultime săptămâni au demonstat că instituțiile de cultură aveau nevoie să iasă din carapace, să facă pași către publicul lor, să identifice puncte comune de interes, să determine și să provoace la acțiune culturală. Și în mare parte au reușit. Fie că vorbim despre muzee (cu întreaga rețea județeană), fie că privim către teatre.
Și, nu în ultimul rând, este mai mult decât necesar ca instituțiile culturale să depună eforturi pentru întregirea patrimoniului care să vină în întâmpinarea publicului. Plus mijloace proaspete de prezentare. Desigur, nu fără sprijinul autorităților locale și județene, care dispun de fondurile pe care astfel de achiziții le implică.
Vorbim aici (și) despre licitații, un subiect asupra căruia vom poposi astăzi, licitații care, nu de puține ori, scot la vânzare obiecte aparținând unor personalități ce s-au născut sau și-au legat destinul de Botoșani. Deseori, prețurile sunt mai mult decât accesibile.
De pildă, în 2018, la o licitație organizată de Artmark, a fost scoasă la vânzare o fotografie de colecție în care apare scriitorul Mihail Sorbul (născut la Botoșani). Fotografia, care este considerată de specialiști a fi una de colecție îi reprezintă pe Camil Ressu alături de Alexandru Sathmary, Mihail Sorbul și Dimitrie Paciurea, conversând în fața celebrei pânze "Terasa Oteteleșanu" de Camil Ressu, expuse în cadrul expoziției Tinerimea Artistică, 1914.
Prețul de pornire era de 80 de euro, fotografia a fost adjudecată cu 175 de euro.
Licitația de la București, care purta titlul generic "Viață de artist", propunea o incursiune în viaţa de zi cu zi a unor artişti români de seamă, prin intermediul unei selecţii de fotografii, obiecte personale şi manuscrise care le-au aparţinut. Printre obiectele prezentate, multe aparținuseră actorului Radu Beligan.
Cu acel prilej, o altă fotografie stârnea interesul publicului, și anume cea ilustrând-o pe Raluca Eminovici, mama poetului Mihai Eminescu (după portretul realizat de pictorul german Anton Zigri). Scoasă la licitație cu un preț de pornire de 150 de euro, fotografia fost adjudecată cu prețul de 175 de euro.
.jpg)
Mult mai mult interes au stârnit, atunci, scrisorile lui Ștefan Luchian către iubita sa. Pentru că, spre deosebire de fotografii, la un alt nivel s-a licitat în cazul scrisorilor lui Ștefan Luchian.
Preţ de pornire era, de data aceasta, de 500 de euro. O scrisoare s-a vândut cu 900 de euro.
"Gura ta arzătoare aș voi să o sărut, să beau toată iubirea ce porți în sufletul tău candid", îi scria Ștefan Luchian iubitei sale, Cecilia Vasilescu, fata primarului din Alexandria.
Era 2 septembrie 1898. Luchian picta Biserica ”Sf. Alexandru”, din orașul aflat atunci chiar sub ocârmuirea tatălui Ceciliei.
Născut în nordul țării, în Ștefăneștii Botoșanilor, Ștefan Luchian avea să devină unul dintre cei mai mari pictori români, iar tablourile care îi poartă semnătura se vând astăzi cu sume record.
Însă nu doar picturile lui Ștefan Luchian i-au atras pe colecționari, ci ci scrisorile rămase de la artist. Fie că erau adresate prietenilor, rudelor, fie că erau epistole de dragoste, scrisorile au întregit imaginea unui om care, deși a suferit și a trăit chinuri trupești aproape inumane, a păstrat nealterată dragostea pentru frumos.
În deceniul 9 al secolului al XIX-lea, Ștefan Luchian era deja un nume căutat pe simeze. Privit drept succesor al lui Nicolae Grigorescu, pictorul născut în Ștefănești se afla, la nici 30 de ani, în deplină maturitate artistică.
Era vara anului 1898 când Ștefan Luchian ajunge în sudul țării, la Alexandria, pentru a picta zidurile catedralei ortodoxe din localitate. Aici, la Alexandria, pictorul avea să se îndrăgostească de un ”înger cu încingătoare verde, cu părul răsfirat”. Era Cecilia, fiica primarului.
A zărit-o prima dată la o serbare populară din oraș. În ultimele zile ale lunii iulie (1898), Luchian consemna: “Am tresărit. În alb, acelaşi înger trece cu încingătoare verde, cu părul resfirat… După prânz am încercat să lucrez, dar nu ştiu de ce culorile mi se păreau întunecoase, fără viaţă. Am aruncat paleta şi pensulele le-am rupt”.
Ceciliei i-a dat chiar lecții de desen, pentru a o avea mai mult în preajmă. Iar când nu se afla în preajmă, Cecilia era destinatarul scrisorilor în care Ștefan Luchia își revărsa iubirea și dorul de fata de care se îndrăgostise.
Chiar dacă avea doar 28 de ani, Ștefan Luchian se confrunta deja cu primele semne ale bolii. Și nu sfia deloc să îi mărturisească iubitei sale chinul care îl măcina. „Poate să intru în vreun spital căci sunt prea bolnav, deși nu m-am plâns la nimeni”, îi scria Luchian.
Cultura nu este o poveste, însă poveștile pot readuce oamenii în sălile de spectacole, în galerii, în fața unei orchestre simfonice.
În doar câteva săptămâni, managerii și angajații din cultura botoșăneană (muzeografi, actori etc.) au deschis căi noi de comunicare. Se va vedea dacă ele vor rămâne deschise și după perioada de izolare.
Se va vedea și dacă autoritățile, sleite după cele două luni de inactivitate, dar și de COVID-ul consumator de bani (atenție la cheltuielile cu termoscanere, dezinfectante, mănuși etc.), vor găsi resursele pentru finanțarea acestui segment care, dincolo de latura sa educativă, va avea o contribuție importantă în ce privește calitatea vieții botoșănenilor.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
