Omenirea trăiește, de mai bine de un an, cu moartea în ceafă, sub amenințarea unui virus care ne-a schimbat nu doar viețile, ci a produs modificări în toate structurile sociale și nu numai. Dincolo de durere, însă, ies la suprafață și mărturisiri impresionante, povești de viață care zidesc în cei rămași bunătate și credință.
În doar un an de zile au plecat la cele veșnice medici, profesori, preoți, dar și oameni dragi din familii în care moartea parcă nu pândise niciodată ca acum.
Săptămâna aceasta (18 aprilie 2021) s-a stins din viață Corneliu Muha. În vârstă de 58 de ani, botoșăneanul născut pe 21 septembrie 1963 era fratele mai mare al preotului Constantin Muha, plecat de asemenea la cele veșnice, la doar 52 de ani (pe 15 octombrie 2020), în urma unor complicații survenite după infecția cu noul coronavirus.
.jpg)
(Corneliu și Constantin Muha)
Plecarea la Domnul, la șase luni distanță, a celor doi frați, a provocat o imensă durere nu doar în rândul familiilor, ci și în rândul enoriașilor, al credincioșilor, în lumea Bisericii.
Dacă preotul Constantin Muha era de mulți ani directorul Seminarului Teologic din Dorohoi, de o vreme chiar și inspector școlar, Corneliu Muha a fost coordonatorul Editurii „Sfântul Mina” din Iași. Absolvent la rândul său al Facultății de Teologie, a activat o perioadă ca profesor de religie.
Corneliu Muha si-a dedicat ultimii ani ai vieții susținerii educației religioase, în cadrul editurii pe care o coordona - Editura ”Sf. Mina” - fiind tipărite manuale de religie, auxiliare și planșe, care erau distribuite în școlile din întreaga țară, fiind, din această pricină, ca ”părintele manualelor de religie”.
Cuvintele rostite la aflarea tristei vești sunt pe măsura omului și profesionistului care a fost Corneliu Muha. Care, peste toate, a fost un iubitor de aproapele și un ajutor necondiționat pentru oricine avea nevoie.
”Omul acesta a fost mare și pe orizontală și pe verticală, dar nu fizic, ci spiritual. A fost un om pentru oameni, dar și un om al lui Dumnezeu. De fapt acestea se întrepătrund”,
spune un confrate preot
Emoționante cuvinte aveau să vină și de la maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă.
”La aflarea tristei vești, peste mănăstirea Paltin Petru-Vodă la ctitorirea căreia Corneliu Muha și-a pus tot sufletul său, s-a lăsat o durere mută, dar și nădejdea mântuitoare că inima lui milostivă își primește acum cununa”,
maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă
Consilier economic și responsabil al sectorului Conferințe și protocol din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor între anii 2013-2015, coordonatorul Editurii „Sf. Mina” a păstrat cu sfințenie în sufletul său și a lucrat cu osârdie îndemnul primit cu ani în urmă chiar de la Părintele Justin Pârvu: „Hai, acum du-te și fă treabă!”.
Se întâmpla atunci când Corneliu Muha a ajuns la Părintele Justin Pârvu, cerându-i ajutor bănesc necesar tipăririi manualelor de religie.
(Părintele Justin Pârvu)
Întâlnirea avea să fie povestită peste ani chiar de către Corneliu Muha, când a fost invitat la unul dintre simpozioanele închinate memoriei Părintelui Justin, organizat de mănăstirea Paltin Petru-Vodă.
”Eu nu ştiam nimic despre părintele Justin, cine este. Toţi care îmi vorbeau despre părintele Justin, ziceau cu înflăcărare: Părintele Justin de la Petru-Vodă, hai să-l cunoaştem, nu ştiu ce. Am venit aşadar la Părintele. Când l-am văzut pe Părintele Justin, m-am încălzit aşa pe interior tot şi m-am simţit ca la mama acasă, dar mai bine decât la mama acasă, ca să zic aşa”,
mărturisea Corneliu Muha
După un an s-a întors la Petru Vodă, măcinat de grijile apărute în urma tulburărilor provocate de schimbarea programei școlare, de dificultatea în care se afla chiar ora de religie în școală, lipsa suportului logistic și dificultățile provocate de noile condiții și parametrii impuși de minister.
”Noi am realizat atunci un set de materiale didactice, de la clasa I la clasa a VIII-a după noua programă, exact în parametrii şi itemii noii programe şcolare. Dar nu aveam o posibilitate reală să scoatem aceste cărţi pe piaţă, nu aveam resursele şi logistica cu care să putem duce aceste cărţi pe băncile copiilor. Un alt mare duhovnic din ţară a pus un cuvânt la o tipografie şi am reuşit să scoatem o maşină de cărţi. Dar nu aveam bani să punem măcar o picătură de benzină într-un rezervor de maşină, ca să putem să luăm cărţile alea să le ducem unde trebuiau să ajungă”,
Corneliu Muha, la comemorarea Părintelui Justin
Așa se face că a ajuns din nou la ușa părintelui Justin Pârvu.
”Ne frământam noi cum să facem, de unde să scoatem noi bani ca să ducem cărţile astea. M-am dus la prieteni, m-am dus la cunoştinţe, m-am dus la oameni cu posibilităţi. Toată lumea avea treabă, alta decât a noastră. „Măi, unde să mergem, unde să mergem?”. „Hai la Petru-Vodă”. Dar ce să caut acolo? Nu mă cunoaşte părintele, nu mă recomandă nimeni acolo, dar hai la Petru Vodă! A fost aşa, un fel de nebunie a momentului: sari cu paraşuta şi vezi ce se întâmplă, dacă se deschide paraşuta”,
Corneliu Muha
În fața părintelui Justin, îi arată duhovnicului cărticelele de care copiii aveau mare nevoie ca să învețe religie. ”Dar n-avem bani nici măcar să punem o picătură de benzină”, i-a spus la final.
(Mănăstirea Petru Vodă)
Chipul părintelui Justin Pârvu a rămas la fel de senin.
Discuția a durat câteva minute: „Mă, da’ cam cât vă trebuie vouă?”. „Părinte, dacă ne-aţi împrumuta cam atâţia dolari…”. „Hai, măi, lasă-mă cu dolarii. Noi trăim în România. Zi, măi în lei!”. „Păi, ştiţi, am avea nevoie cam aşa, ziceam şi eu cu o jumătate de gură, că îmi era ruşine că era o sumă mare…”. „Eh, da, banii pictorului. Ia, dă punga aceea, de pe pat de acolo”.
Punga ”aceea” avea în ea banii pentru pictura ”biserica de sus, de la călugări”, cu care urma să fie plătită o rată către pictorii care pictau acolo.
”A luat banii din sacoşă şi a început să numere una, două, trei, nouă, cât era acolo”. „Părinte, ştiţi, până la Sfânta Parascheva, dacă ne ajută Dumnezeu vi-i aducem”. „Lasă, măi, că îi aduci tu. Hai, acum du-te şi fă treabă că aşteaptă lumea la uşă”. M-am uitat, nu mi-a venit să cred. Era o sumă mare, o sumă mare, şi acuma-i mare, dar atunci era şi mai mare. Am început să facem misiunea asta. Au avut oamenii după ce să lucreze după noua programă, au fost rezultate foarte bune, am început să funcţionăm, după aceea am câştigat nişte licitaţii pe la Minister şi am început să scoatem manuale acolo. Tot timpul cu spaimă, veneam pe la părintele Justin: „Părinte, binecuvântaţi! Ştiţi, avem licitaţie”. „Domnul!” „Dar, să ştiţi că acolo-s mulţi. Sunt cei de la Bucureşti,care au edituri mari…”. „Mă, tu n-ai înţeles? Mergem înainte cu Domnul. Hai, gata!”,
Corneliu Muha
Relația cu duhovnicul de la Petru Vodă a continuat până când părintele a plecat la Domnul (2013). O relație construită nu doar pe ajutorul financiar și susținut, ci mai ales pe credința că Dumnezeu lucrează prin oameni. Și, mai ales, că generațiile care vin au nevoie de sprijin mai mult ca oricând.
Fără Corneliu Muha, fără Constantin Muha și fără zecile de preoți, monahi și monahii, mărturisitori plecați în veșnicie în aceste încercate vremuri suntem mai săraci sufletește, dar mai întăriți prin gândul că jertfa lor nu a fost și nu rămâne zadarnică.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
