A fost anchetat de Securitate pentru că spunea bancuri despre Ceauşescu şi Partidul Comunist Român. A fost turnat de actualul lider al evreilor din Botoşani şi de cel care după revoluţie a devenit şef al Serviciului de Paşapoarte. Toate acestea i s-au întîmplat în ultimii ani dinaintea revoluţiei botoşăneanului Mihai Diaconu pe numele căruia fostul organ de represiune comunistă a deschis dosarul „Muzicantul”.

Anchetă pornită de la bancuri

„Eu eram muzicant şi aveam o meserie bună. La petreceri, pentru a trece mai plăcut timpul, mai scăpam cîte un banc. Parcă eu de unde le ştiam? Tot de la doctori, de la oameni care lucrau la Securitate”, îşi începe povestea pensionarul de acum Mihai Diaconu. Pe vremea comuniştilor lucra la Casa Pionerului şi Şoimilor Patriei, unde era profesor de şah, dar activa şi la Clubul Sportiv Voinţa, unde era căpitanul echipei de şah. Ca majoritatea celorlalţi botoşăneni, banii nu prea îi ajungeau, aşa că, ştiind să cînte la acordeon, orgă, pian şi alte instrumente, a început să meargă pe la nunţi şi alte petreecri pentru a mai face un ban. Poate prea slobod la gură pentru acele vremuri, dincolo de glumele cu aluzii la situaţia economico-socială din ţară, nu se sfia să critice partidul, „conducătorul iubit”, dar mai ales faptul că prin magazinele alimentare cam bătea vîntul. În toamna anului 1987, cînd avea 51 de ani, a fost chemat la Securitate. „Mă ţinea cîte o zi întreagă în birou, fără scaun, fără nimic. El îmi dicta ce să scriu, iar eu scriam pentru că îmi promitea că mă lasă în pace”, îşi aminteşte Mihai Diaconu despre întîlnirile cu ofiţerul de Securitate. Dar asta nu era tot. Printr-un sofisticat, pentru acele vremuri, sistem audio, i se dădea senzaţia că în camerele alăturate alţi botoşăneni urlă de durere în timpul anchetelor. „«Dacă nu spui tot aşa păţeşti şi tu» îmi spunea doar ca să declar”, rememorează Mihai Diaconu.

Turnat de cei mai buni prieteni

Cu toate că a recunoscut repede că spunea bancuri politice şi că obişnuia să critice regimul, timp de aproximativ un an de zile a fost chemat cam o dată pe săptămînă la audieri. De frică a încetat să mai facă astfel de lucruri, însă securiştii nu i-au dat pace. La aproximativ un an după deschiderea dosarului l-au dat afară din serviciu şi l-au pus să muncească la Electrocontact pe postul de om de serviciu, „ca să îmi taie cheful să mai spun bancuri”, după cum, cu umor negru, îşi aminteşte „Muzicantul”. A lucrat acolo pînă la revoluţie, după care s-a reîncadrat la Casa Pionerului, devenită ulterior Palatul Copiilor, de unde s-a şi pensionat. Turnat de „prieteni” si de viitorul lider al evreilor În 2007, cînd s-au împlinit 20 de ani de la deschiderea „Muzicantului”, Mihai Diaconu a reuşit să îşi scoată dosarul de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). A rămas şocat. „Erau băieţii mei de casă. Mîncau la mine, beau la mine, jucam împreună rummy şi şah. Eu le spuneam bancuri crezînd că ei se amuză, dar ei mă turnau la Securitate”, afirmă botoşăneanul. Pe numele său Securitatea avea un dosar cu aproximativ 200 de pagini. Oamenii relatau cu lux de amănunte ceea ce prietenul lor spunea despre Ceauşescu, partid, situaţia economico-socială.

 „A descoperit nevastă-mea un microfon cînd făcea curăţenie”

Printre altele a afirmat că « în oraşul Botoşani viaţa este din ce in ce mai grea, că organele de partid nu urmăresc cum trebuie viaţa deoarece ei au tot ce le trebuie la cantina partidului, că partidul - CPJ Botoşani, dispune de o fermă mixtă la fel ca mănăstirile închinate pînă în 1862»”, relatează turnătorul cu numele conspirativ „Tony” într-o declaraţie dată în 1987. În acelaşi act „Tony” aduce la cunoştinţa securiştilor şi faptul că Mihai Diaconu a afirmat că „poporul a înfăptuit revoluţia socialistă pentru a lichida exploatarea, dar că de fapt acum s-a trecut la o nouă formă de exploatare datorată birocratismului şi sitemului pilelor în detrimentul marii mase care este împiedicată să ajungă la bunurile de largă cerinţă, de la posibilitatea obţinerii unei surse secundare de cîştiguri – sus numitul cîntă la nunţi, botezuri şi alte momente ceremoniale – pe cînd alte persoane obţin totul numai dînd un telefon”. Aşa-zişii prieteni nu s-au mulţumit doar cu atît. I-au montat în casă inclusiv mijloace de ascultare. „A descoperit nevastă-mea un microfon cînd făcea curăţenie”, spune Mihai Diaconu.

l-a aflat pe o parte dintre cei care l-au pîrît periodic, timp de mai bine de un an, la Securitate. "Unora le-am recunoscut şi scrisul", spune pensionarul. Este vorba de Ioan Cenuşă, omul de serviciu de la Casa Pionerului şi Şoimilor Patriei, pe care „eu îl ţineam cu bani şi ţigări”, decedat între timp, Gheorghe Popescu, profesor de desen la aceeaşi instituţie, Ioan Honciuc, profesor de sport şi nimeni altul decît David Iosif, preşedintele timp de multe decenii al clubului „Voinţa”. Cu dosarul în mînă s-a dus direct la acesta. „Nu ma aşteptam la aşa ceva din partea ta”, i-a spus, iar răspunsul a fost: „am fost forţat, alea erau vremurile”.

Pîrît şi de liderul evreilor botoşăneni

Pe alţi turnători nu i-a putut afla întrucît multe dintre hîrtiile pe care i le-a eliberat CNSAS sînt cenzurate. Asta la aproape două decenii după ceea ce mulţi dintre noi numim „revoluţie”. Cunoaşte doar nume conspirative precum „Severin” sau „Florin”, oameni care l-au turnat asiduu. David Iosif : „Ne-a jidănit” „Diaconu Mihai se manifestă mereu nemulţumit şi de pe această poziţie face unele comentarii duşmănoase la adresa conducerii locale de partid şi de stat şi la adresa conducerii superioare cu referire la nivelul de trai în ţara noastră, la modul de aprovizionare de produse de origine alimentară”, este un pasaj din declaraţia pe care David Iosif, actual preşedinte al Comunităţii Evreilor din Botoşani, a dat-o Securităţii pe 17 septembrie 2009. Ca şi alţi oameni care îl cunoşteau pe Diaconu şi el pare să fi avut o problemă cu faptul că acesta cînta la nunţi şi botezuri. „La domiciliul său cît şi în alte locuri cîntă la petreceri cu instrumente de la Casa Pionerului, folosind unii elevi cu care îşi însuşeşte sumele acordate”, mai arată David Iosif în declaraţie. Astăzi acesta are 72 de ani şi nu regretă cele făcute. Susţine că el l-a ajutat atît pe Mihai Diacou, cît şi pe soţia acestuia să se încadreze la Casa Pionerului şi Şoimilor Patriei şi să dobîndească brevete de antrenori. „Pîine i-am dat şi lui şi ei şi acum vine cu chestii dintr-astea ... „ , spune oarecum afectat David Iosif. El susţine că a fost practic constrîns să ofere Securităţii informaţii despre „Muzicantul” şi că s-a hotărît să facă acest lucru abia după ce Diaconu „ne-a jidănit”. „El a avut nişte probleme la pioneri şi eu fiind în funcţia de preşedinte la clubul Voinţa, eram pus în situaţia de a scrie una şi alta”, spune preşedintele Comunităţii Evreilor. Culmea este că, asemeni celui pe care l-a turnat şi David Iosif susţine că nu a făcut altceva decît să scrie ce îi spunea ofiţerul de la Securitate.

Anchetat de Eugen Pinzariu

Dar cine este acest ofiţer care a instrumentat cazul? Majoritatea botoşănenilor probabil îl cunosc ca fostul şef al Serviciului de Paşapoarte. Este Eugen Pînzariu, pe atunci locotenent de securitate. Semnătura acestuia apare pe mai multe piese din dosarul „Muzicantul” şi atît Mihai Diaconu, cît şi David Iosif recunosc că el s-a ocupat de caz. Numele celui care după revoluţie a fost mai mulţi ani şef al Serviciului de Paşapoarte apare, printre altele, pe o cerere de investigaţii. În aceasta el solicită ca prin cercetări să se stabilească „relaţiile şi natura lor”, „comportare şi atitudinea sa”, „cum este cunoscut la domiciliu”, „poziţia acestuia faţă de politica partidului şi statului nostru”. De dosar s-a mai ocupat şi căpitanul de atunci Artemie Sturz, şef al aşa numitului „serviciu I”. Pe 27 ianuarie 1988 acesta cere Inspectoratului Judeţean al M.I. – Securitate/Biroul „S” informaţii despre „discuţiile, legăturile, relaţiile şi natura lor, comentarii negative la adresa partidului şi st.nostru”. Rezultatele urmau să fie comunicate „lt.P.E.”, iar termenul de execuţie era 31 decembrie 1988. În diferite piese de dosar mai sînt menţionaţi ca implicaţi în soluţionarea cazului cpt.Irimia şi Lt.maj.Sandu V., însă cel mai des apare numele celui care avea ulterior să devină şef al Serviciului de Paşapoarte. „N-o să vă vină să credeţi dar eu i-am cîntat lui la nuntă. I-am cîntat la nuntă şi am să îi cînt şi la inmormîntare pentru cît rău mi-a făcut ... şase luni am tremurat”, spune astăzi, la 73 de ani, Mihai Diaconu.

Sergiu BĂLĂŞCĂU