Acțiunile prin care se încearcă convingerea persoanelor fără adăpost din municipiu să meargă într-un loc acoperit pe vremuri de ger nu au fost inventate sâmbătă seara, la finele săptămânii trecute. Au loc aproape an de an, echipajele Poliției Locale efectuând un periplu prin oraș, în locurile cunoscute, pentru a încerca să evite pierderi de vieți omenești din rândul oamenilor străzii.
Punctul de plecare a fost sediul Primăriei, la ora 20.00. Un echipaj al Poliției Locale, reprezentanții Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență (SVSU) al municipalității, președintele Asociației Happy, Cristi Tudose, primarul Cosmin Andrei și jurnaliștii.
Cristi Tudose deține și o hartă pe Google Maps cu locurile unde stau oamenii străzii. Îi cunoaște pe fiecare pe nume, le știe bucăți din poveștile de viață. Înainte au fost ca noi, acum sunt umbrele oamenilor de altădată. „Este nevoie de un declic mental și ajung așa, și dacă atunci nu este nimeni lângă ei, șansele să-și revină sunt mici”, povestește Cristi.
Motivele pentru care un om normal ajunge să aparțină străzii și cerului liber, nu mai contează. Cristi Tudose este unul dintre puținii căruia îi pasă. Nu l-am întrebat de ce, poate că nici răspunsul lui nu contează, ci doar ceea ce face pentru ei. Ca să le câștige încrederea, timp de o lună de zile a mâncat pe stradă, lângă ghene, alături de oamenii nimănui. Acum îl așteaptă ei, știu ora la care vine cu voluntarii de la Happy pentru a le aduce mâncarea zilnică.
Mâncare donată de botoșănenii care merg la restaurante și plătesc „n” meniuri. Cristi le împarte zilnic prin cartierele orașului.
(1).JPG)
*Cristi Tudose
Sâmbătă seara prima oprire a fost în curtea Spitalului Județean, unde încă „bântuie” bărbatul a cărui soție a murit lângă o construcție metalică și a fost ridicată după câteva ore. Deși este deja fugărit și de acolo, „spitalul” nu-și permite ca imagine să aibă morți în propria curte. Într-adevăr, grupul de „salvatori” nu a dat de el. A dat în schimb de un alt bărbat care a refuzat categoric să meargă la adăpostul temporar de la fosta școală cu numărul 3. Din cauza condițiilor.
Ulterior s-a mers în zona Mihail Kogălniceanu, la o ghenă de gunoi unde un bărbat și o femeie dorm înveliți cu celofan și cu o cutie de la un televizor deasupra pentru a mai opri curentul tăios. Nici aici „munca de convingere” nu a dat roade. Bărbatul s-a ridicat iritat și s-a pierdut printre blocuri.
Cristi Tudose este sceptic în șansele de reușită ale acțiunii. Știe mai multe locuri în care stau oameni ai străzii, însă nu ar vrea să le dezvăluie, mai ales polițiștilor locali.
Spune că a ieșit mai repede de ora 20:00 și mai multe echipaje ale Poliției Locale au ajuns în zonele cunoscute și i-au fugărit pe oamenii fără adăpost pentru a nu „părea mulți când iese primarul”. La fel ar proceda mereu.
Se ia o decizie rapidă.
Echipajul Poliției Locale este direcționat către zona ACR. Primarul și restul grupului se îndreaptă în direcție opusă, în cartierul Maxim Gorki. Acolo, lângă o baterie de garaje, într-un canal adânc de aproximativ 5 metri, trăiesc de patru ani aproximativ, doi prieteni, Ilie și Marius.
Este dat la o parte capacul ruginit, Cristi Tudose coboară, după care și primarul Cosmin Andrei. Jos, un covor de deșeuri urât mirositoare, dar și tot felul de lucruri ale celor doi. Marius este găsit sub o plapumă. Refuză să meargă la adăpostul temporar, a fost undeva prin septembrie și spune că a fost fugărit. Acceptă doar dacă îi vine și „partenerul de viață”. Care nu e acolo.
(6).JPG)
Se pleacă spre alt loc. În drum, în zona capătului liniei 1, Ilie, amicul din canal, face semne spre mașina portocalie care îi duce mâncarea zilnic, condusă de Cristi Tudose. Acceptă pe loc să meargă la centru „măcar să vadă cum e”. Ne întoarcem la canal și îl „pescuim” și pe Marius. Ambii ajung ulterior la UPU pentru o fișă medicală și un test rapid anti-covid, conform regulilor din pandemie. Negativi, amândoi.
Și apoi, adăpostul de la fosta școală trei.
Acolo, un paznic plin de zel încearcă să oprească jurnaliștii să filmeze. Se calmează când îl vede pe primarul Cosmin Andrei.
Trei săli de clasă golite înseamnă adăpostul pentru oamenii străzii. Pe jos au fost așezate saltele donate de Asociația Happy. Bucăți de pâine sau caserole cu resturi de mâncare stau și ele pe jos, lângă saltele. Și oamenii cu privirea goală, întrebătoare. Au acces la o toaletă cu miros fetid, fără apă caldă, aceeași și pentru bărbați și pentru femei. Ușa pe care scrie „WC femei” stă încuiată. Dușul este deja un lux prea mare pentru ei. O dată pe săptămână sunt băgați într-o mașină și duși la Centrul de Noapte de pe Aleea Nucului ca să se spele.
Sunt totuși mulțumiți pentru că, de vinerea trecută, pe timpul zilei nu mai sunt fugăriți înapoi pe stradă și sunt lăsați să stea acolo. Un regulament „scris cu picioarele” prevede ca ei să fie lăsați în interior doar noaptea. Ziua, treaba lor.
.JPG)
„S-au promis foarte multe, să aducă un televizor, să aducă apă caldă, o mașină de spălat. Nu s-a adus nimic. Fostul director al centrului care a vrut să facă, nu a făcut nimic. Toți sunt doar vorbe și vorbe”,
Povestește un fost boxer care și-a ratat șansa la normalitate
În starea de urgență a fost mai greu. Voluntarilor li s-a interzis să mai ducă mâncare oamenilor care se aflau în adăpost. Motivele nu sunt cunoscute nici până astăzi. Iar „cazații” au stat închiși cu doar o masă pe zi.
„În starea de urgență am stat aici, a fost foarte greu, mâncarea foarte proastă, o singură dată pe zi ne aduceau conserve. Noroc că a fost băiatul de la Happy care venea și ne ajuta, ne aducea câte o țigară, că suntem fumători. Restul au fost minciuni. Eu chestiunea asta v-o spun și v-o spun sincer”,
Mai spune fostul sportiv
Primarul a tras propriile concluzii. Spune că de opt ani de zile de când este în administrația publică locală nu a avut nicio solicitare în Consiliul Local de la Direcția de Asistență Socială (DAS) a Primăriei pentru asigurarea unui minim de finanțare pentru a se asigura cât de cât condiții pentru adăpostul temporar.
„Cea mai importantă valoare pe care trebuie să o protejăm și este în sarcina noastră, este viața. Pentru viața acestor oameni și pentru condițiile decente pe care trebuie să le aibă, trebuie să depunem tot efortul pentru că au și ei un suflet, sunt botoșăneni, trebuie să avem grijă de ei. Înțeleg că trebuie să fii un bun psiholog să-i determini să-i aduci în centrul de noapte, au o relație deficitară cu Poliția Locală și reclamă și condițiile, le-ați văzut și dv. nu sunt dintre cele mai bune. Dar cu siguranță sunt mai bune decât pe străzi, sub cerul liber, în canale. Dar sunt multe lucruri de făcut, nu arată în regulă acest centru de noapte”,
Cosmin Andrei, primarul municipiului Botoșani
Nu a trecut testul „datoriei civice” pentru fiecare cetățean al acestui oraș nici conducerea Poliției Locale.
„Din păcate, rezultatele Poliției Locale nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Îi solicit dlui director să-și reevalueze poziția și să facă un pas în spate de la conducerea instituției pentru că nu este singura situație în care lipsesc rezultatele Poliției Locale așa cum le aștept eu”,
Cosmin Andrei, primarul municipiului Botoșani
Societatea botoșăneană nu empatizează aproape deloc cu oamenii cunoscuți ca „boschetari” care miros urât, trăiesc printre gunoaie și vorbesc aiurea. Deși psihicul uman atât de complex, poate aduce rapid o persoană într-o degradare irecuperabilă, la un simplu scurtcircuit mental.
În alte state, deși exemplul este deja un kitsch, oamenii străzii sunt luați acasă, spălați și tunși. Voluntariatul la adăposturi ale oamenilor străzile sunt uzuale. Există structuri ale statului care încearcă reintegrarea lor. Dar asta se întâmplă la alții, nu la noi.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
