Academicianul speră ca modelul său să inspire, să dea speranţă copiilor şi părinţilor care trec pragul casei sale din Darabani.
Darabani, nord de județ și de țară. Ca să ajungi la casa în care s-a născut şi a trăit Academicianul Leon Dănăilă e musai să străbaţi mai bine de trei sferturi de târg. Cam pe unde se domoleşte forfota, mai jos de autogară, pasul calcă şi el mai agale până la căsuţa mică, albă, coborâtă niţel sub nivelul drumului ca şi cum s-ar piti într-o neştiută sau dorită discreţie lumească.
E greu de imaginat pentru noi, cei ai lumii de astăzi, că în cele două săliţe, un hol şi cămăruţele mici din spate au vieţuit împreună trei fraţi şi părinţii lor. Astăzi, casa este deschisă vizitatorilor. Fără să fie un muzeu în adevăratul sens al cuvântului, căsuţa albă din Darabaniul natal al doctorului Leon Dănăilă este mai autentică şi mai caldă decât dacă ar fi fost amenajată strict muzeistic. Şi asta chiar dacă pare că i s-a dat mai mult decât poate duce. Sau poate tocmai de aceea.
Amenajarea propriu-zisă a locului a început prin 2003. După dispariţia părinţilor, casa a fost donată Primăriei Darabani, cu condiţia ca ea să devină casă memorială la momentul oportun sau muzeu închinat activităţii doctorului.
Scriitorul Victor Teişanu, custodele şi prietenul pe viaţă al Academicianului Leon Dănăilă, este cel care a gândit, la vremea respectivă, împărţirea spaţiului. Avem a vedea, mai întâi, o cameră care ne aminteşte de copilărie, cu bunuri şi cu obiecte ce au aparţinut familiei, şi anume fotografii, paturi, obiecte de mobilier originale, caiete şi manuale din perioada şcolii.
.JPG)
Tatăl, cizmar în târg, fără să fie foarte bogat, reuşea să strângă banii pentru a-şi creşte cei trei copii. I-a trimis pe toţi la şcoală, astfel că din căsuţa albă şi mică au plecat în lume un medic, un chimist şi un matematician.
Amintirea părinţilor i-a fost mereu icoană. Leon Dănăilă a păstrat până astăzi credinţa în Dumnezeu şi respectul pentru tot ce e sfânt.
”Tatăl meu, ţăran simplu, muncind din greu, din zori şi până-n noapte, la ceas de prânz, în câmp ori în casă, punând mâna pe pâinea cea de toate zilele - dată nouă şi astăzi - rostea în barbă un ”Doamne ajută” şi făcea repede cruce cu cuţitul pe dosul pâinii, apoi tăia câte un dărab pentru fiecare, punându-le pe ştergarul imaculat aşezat la mijloc. Era un ritual aproape mistic”, îşi aminteşte, într-o carte care îi este dedicată, academicianul născut în Darabani.
Iar firea mamei se simte parcă şi astăzi în delicateţea mâinii de chirurg, în privirea blândă, dar vioaie şi ageră, în isteţimea cu care se strecoară în fiecare ungher al minţii.
”Mama, seară de seară, punându-ne cămăşuţele ţesute cu mâna ei, ne aşeza pe toţi trei fraţii în genunchi în pat cu faţa spre colţul cu icoane şi după ”Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu...”, ne mai dădea câte o sărutare pe frunte şi câte o pălmuţă pe funduleţ trimiţându-ne sub cerga moale, la culcare. Ritual...”, spune doctorul Leon Dănăilă
O copilărie grea, ani de război şi foametea de după, sărăcie şi colectivizare, apoi comunism. Este uimitor cum timpurile cele mai cumplite ale României au reuşit să făurească asemenea genii.
”Nu umblam încălţat decât duminica, atunci când mă duceam la biserică, şi iarna. Iar iernile erau aspre la noi, crivăţul de peste Prut transformând Darabaniul într-un al doilea pol al frigului în România. Deşi umblam mai mult desculţ nu am răcit niciodată şi nu am păţit absolut nimic. Era rezistenţa organismului dar şi credinţa mea, probabil, căci dintre fraţii mei eu mă duceam la biserică tot timpul”, rostește medicul Leon Dănăilă.
În faţa odăii ce aminteşte de anii copilăriei se deschide și copleșește privitorul, la propriu, camera trofeelor, cu un citat care sprijină şi justifică, parcă, toţi anii de muncă, sacrificiu, lipsuri, studii şi cercetări: "Pentru mine viaţa înseamnă ceilalţi!". Aici, unde vezi cu ochii, medalii, decoraţii, recunoaşteri naţionale şi internaţionale, de ordinul sutelor, alte sute nu se pot expune din cauza spaţiului limitat. La care se adaugă munca titanică, activitatea ştiinţifică extraordinară. Invenţiile şi inovaţiile.
”Sunt mulți neurochirurgi, dar foarte puțini pot să spună că au fost capabili de-a lungul carierei să realizeze ceea ce a realizat doctorul Dănăilă. De aceea am și consacrat acest loc ce va deveni cu timpul un muzeu. Performanțele sale sunt atât în domeniul teoretic, cât și în cel practic. În domeniul teoretic a realizat foarte multe cărți din domeniul neurochirurgiei, peste 400 de lucrări publicate în diverse reviste, comunicări științifice la conferințe internaționale. Este și un inovator în materie, are aproape 30 de descoperiri, inovații și invenții, cele mai multe dintre ele se pot aplica mai ales în străinătate, unde există și condiții. Este foarte interesant că tot ceea ce a descoperit are mai multă aplicabilitate în restul lumii decât în România, unde există impedimente de ordin tehnic ce țin de dotări și alte condiții,
Victor Teişanu, scriitor şi custodele Casei Dănăilă
Academicianul speră ca modelul său să inspire, să dea speranţă copiilor şi părinţilor care trec pragul casei sale.
"Copiii de la ţară trebuie să vadă că nu trebuie să ai antecedente foarte elevate ca să ajungi în Academie. Tatăl meu nu ştia carte. Am vrut ca această casă memorială să fie o lecţie de viaţă pentru toți elevii din nordul ţării. Dacă munceşti, dacă eşti serios, poţi să ajungi departe", spune academicianul Leon Dănăilă.
Medicul din Darabani este recunoscut drept unul dintre cei mai productivi oameni de chirurgie care realizează operații pe creier.
”Este autorul a peste 40.000 de operații, ceea ce înseamnă un record absolut. Dintre acestea, cele mai multe reușite. De fapt cea mai mare reușită a lui înseamnă trecerea de la operația clasică la operația cu laser și microscopul operator. Asta a fost marea revoluție din neurochirurgia românească, în jurul anilor 80”,
Victor Teişanu
Leon Dănăilă reușește să se ocupe doar de zona micronică bolnavă, să nu afecteze nimic din ceea ce este în jurul acestei zone, așa încât după operație bolnavul să se întoarcă la întreaga sa capacitate motorie, fizică, să poată reveni în viața lui de fiecare zi cu toate puterile. Mai ales faptul acesta a dus și la creșterea performanței medicale. S-a ajuns de la peste 50% mortalitate în sala de operație la sub 5%, ceea ce egalează performanțele oricăror spații medicale din lumea civilizată.
Un alt fapt extraordinar este acela că medicul născut în Darabani este recunoscut de toată lumea științifică de astăzi, iar la noi în țară deține 6 premii ale Academiei. Tot ca o recunoaștere națională, completează Victor Teișanu, este modul în care a fost tratat de-a lungul vremii de către autoritățile centrale. Este singura personalitate din România decorată de trei președinți, în 2000, 2010 și în 2015.
”Doctorul Dănăilă a excelat și în materie de dificultate operatorie. El s-a angajat în operații foarte grele și din acest punct de vedere a fost solicitat totdeauna și în țări străine. A operat pe toate continentele, a fost chemat când cazurile erau fără soluții. La noi, i-a operat pe Eusebiu Camilar, pe violonistul Ion Voicu, însă în privința asta nu face nicio distincție între pacienți. Pentru el pacientul este rege indiferent că e un copil al străzii sau o personalitate. Este un om credincios care spune că nu rezolvă nimic fără sprijinul lui Dumnezeu, el face 50% din muncă și restul e pus pe seama Divinității. Dumnezeu continuă ceea ce nu poate face omul”,
Victor Teișanu, custodele casei
Colecţia de tablouri ne însoţeşte din hol şi până în cămăruţele mici din spate. O adevărată pinacotecă a oraşului, a judeţului, a ţării! Tablouri achiziţionate de Leon Dănăilă în timp, cumpărate din banii săi. Altele, primite drept recunoştinţă de la pacienţi cărora le-a oferit în dar viaţa.
.jpg)
Un Nicolae Tonitza din 1910, perioada lui pariziană. Câteva tablouri de Corneliu Baba, Ion Sălişteanu, Sorin Ilfoveanu, Iulia Hălăuceanu şi Ion Grigore, Dan Hatmanu, Constantin Piliuţă, Mircea Dumitrescu, reproduceri după Luchian.
Impresionant, generos, copleşitor. Acesta este Leon Dănăilă, omul care la 86 de ani nu a renunţat să trăiască mai întâi pentru ceilalţi și apoi pentru sine. Iar casa de la Darabani este mai mult decât un dar: este recunoştinţa pe care doctorul o mărturiseşte în fiecare zi faţă de pământul care l-a plămădit şi la care se va întoarce atunci când dorul va fi definitiv.
A impresionat milioane de oameni, a inspirat mii de tineri, a împărțit încredere și a primit înapoi iubire și, de ce nu, rugăciunile pacienților pe care i-a întors la viață. Leon Dănăilă nu mai este de multă vreme un nume de medic și atât. Doctorul scoborâtor din Darabani alină și tămăduiește, dar o face într-un fel christic și asumat. Și, mai presus de toate, o face cu iubire de aproapele său.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
