Reportaj
Orașul ASCUNS: Locul misterios din urbea Botoșanilor, iazul de poveste de la marginea străzii, despre care botoșănenii nu știu mai nimic: ”Și acum este un beci acolo, nimeni nu știe de el…” – GALERIE FOTO & VIDEO

Pitit pe o stradă micuță din Botoșani, un iaz aproape necunoscut botoșănenilor păstrează amintirile a cel puțin trei generații. Povești care, din când în când, ies la suprafață asemenea unor mesaje în sticlă, spre a fi dăruite celor care nu au aflat încă.

Dacă te afli în centrul orașului Botoșani, pasul urcă domol pe strada Ion Pillat, pe lângă Biserica ”Sf. Gheorghe” dăruită orașului de Doamna lui Petru Rareș, trece pe lângă Biserica ”Sf. Spiridon” care aduna, prin veacul XVIII, harnica breaslă a blănarilor. De aici drumul prinde a coborî ușor până când calea se oprește brusc în o alta mai largă, dar și mai gălăgioasă, Tudor Vladimirescu.

 

Ca să te apropii de verdele-rai, tai pe margine cartierul lipovenimii, lungești pasul pe Popa Șapcă și ajungi pe îngusta și prăfuita Gheorghe Hasnaș. Cu case de o parte și mai puțin de o alta, doar atâtea cât să nu smintească trecătorul, străduța pare desprinsă din altă lume. Un orășean ar spune că se află pe o uliță de țară dacă în depărtare nu s-ar zări câteva căciulii de beton ale blocurilor urbane.

 

Însă prima care atrage atenția, la o roată-mprejur, este Biserica Lipovenească și ale ei turle semețe care parcă străjuiesc necuprinsul.

 

E verde, mult verde. Și praf care se bosumflă pe zeci de metri cu fiecare goană a vreunei mașini.

 

La jumătatea străzii Gheorghe Hasnaș, drumul pare că se prăbușește în vegetația bogată și atât de neobișnuită într-un oraș. Gardul de sârmă ghimpată pare mai degrabă să apere trecătorii decât domeniul verde, pentru că, în lipsa lui, o aplecare mai curioasă te trage spre fundul apei.

 

Când și când, atunci când praful se mai potolește, câte un orășean trece dinspre Drumul Tătarilor către Popa Șapcă. Sau invers.

 

S-au obișnuit cu iazul înconjurat și de verde și de atâta amar de vreme. E acolo de când se știu.

 

 

”Să tot aibă suta de ani, cum nu! De când sunt eu iazul e aici. Nu a secat niciodată, așa e cum îl vedeți. Se spune că a fost al boierului Miclescu, apoi luat de CAP. Acum nu mai știm al cui e”, spune amabil un trecător prin colbul de pe Gheorghe Hasnaș.

 

Al cui ar fi astăzi locul, da, nimeni nu poate spune. Înainte de 1989, era cunoscut drept ”iazul CAP-ului”. Al cuiva, adică, și totuși al nimănui.

 

 

Iazul de la marginea străzii

 

Pentru foarte mulți dintre botoșăneni, iazul de pe strada Gheorghe Hasnaș este o necunoscută. Pe harta orașului Botoșani, pe Google, iazul este doar un desen fără denumire. În schimb apare, pe o pagină de internet, cu buclucașul nume ”Lac Ceapeu” (foto jos).

 

 

Însă, dacă pentru orășenii din centru zona este un mister, nu același lucru putem spune despre botoșănenii din zonă, în special cei din cartierul lipovenesc.

 

E de ajuns să pui o întrebare ca poveștile, cu iz de amintiri sau de legendă, să se adune. Pe lângă iazul din strada Hasnaș s-au perindat multe generații. Așa se face că bătrânii de astăzi mustesc de plăcere când își amintesc că acolo au prins a înota prima dată, pe când erau copii. Și cum părinții lor dădeau ocol vara, uneori la pește, alteori pentru niscaiva răcoare, dar mai mult iarna, când lucrau gheața grea.

 

Ștefan Paramanov își amintește, mai presus de toate, că în urmă cu mai bine de jumătate de secol apa era atât de curată încât era folosită în restaurante, pentru gheață. Un lucru care astăzi – din multe pricini – nu ar fi nicicum posibil.

 

”Cândva, apele nu erau atât de poluate ca acum. Iarna, când nu erau atâtea frigidere și tehnica era mai înapoiată, din iazul acela se căra gheață pentru restaurante Era apă curată,  iar analizele de laborator dovedeau să apa se putea folosi în alimentație publică”,

Ștefan Paramanov, trăitor în cartierul lipovenesc

 

Vara făceau baie, chiar dacă părinții le cam țineau din scurt bălăceala. Se știa că apa este adâncă și nu de puține ori mahalaua era zguduită de vreo veste: apa înghițise o viață tânără. Ștefan Paramanov păstrează în cufărul tinereții amintirea unei veri. Tocmai venise din armată…

 

”Era o plăcere pentru noi să facem baie acolo, deși scăldatul era cam periculos pentru unii. Au fost cazuri în care s-au mai înecat acolo. La venirea din armată am avut ocazia să participăm la căutarea unui tânăr pe fundul apei. L-au localizat după vreo trei ore și au reușit să îl scoată afară. Eu fiind mai curajos am reușit să dau de acest om înecat și să îl desprind de fundul lacului”,

Ștefan Paramanov

 

(Foto: Ștefan Paramanov)

 

Însă cea mai importantă activitate pe iaz avea loc iarna.

 

Lipovenii tăiau gheața din lac, apoi o cărau într-o ghețărie, în apropiere.

 

”Acum acolo se află niște locuințe, pe locul fostei ghețării. Cei mai în vârstă tăiau gheața și o cărau, cuburi mari, la restaurante. Dar nu doar la restaurante. Lipovenii lucrau iarna, depozitau gheața în ghețărie, o înveleau cu paie ca să nu se topească, iar vara o foloseau pentru răcirea sticlelor cu bere sau cu vin”,

Ștefan Paramanov

 

Se întâmpla prin anii 60, 65. Până în 70, își amintește Ștefan Paramanov, pentru că apoi au început să apară frigiderele moderne și munca istovitoare la gheață a fost dată uitării.

 

Erau anii în care iazul intrase în stăpânirea CAP-ului. Dar oamenii locului știau că pământul aparținuse până la colectivizare boierului Miclescu. 

 

”Acolo, practic, s-a făcut un lac format de oameni, încă de pe timpul boierului Miclescu, care avea acolo pământ mult. Unde se află acum case, pe acel loc era numai livadă”,

Ștefan Paramanov

 

 

 

Beciul de taină

 

Livada imensă, cu fructe diverse și foarte gustoase, bălăceala în apa iazului, rarele partide de pescuit, munca la gheață, totul pare astăzi desprins dintr-un film.

 

Un film în care își face loc, pentru că altfel nu ar mai fi de poveste, și un beci tainic…

 

”Și acum este un beci acolo, nimeni nu știe de el. E astupat, un beci mare și bun, trainic, unde ținea boierul fructele. Pe acolo ne jucam, noi copiii”.

 

Și Ștefan Paramanov dă mărturie că a călcat în beci, de unde a și mâncat fructele strânse peste an din livadă.

 

După război, însă, boierul a fost dus la București și nu a mai venit.

 

”Apoi s-a împărțit pământul la oameni. Boierii au fost toți exmatriculați de pe terenuri”,

Ștefan Paramanov

 

Lipovenii au păstrat de la o generație la alta amintirile dragi. Alexa Paramanov, tatăl lui Ștefan Paramanov, a trăit până la 87 de ani în marginea Botoșanilor numită și azi lipovenime. Ștefan Paramanov trăiește acolo de o viață. Acolo le-au crescut copiii, tot acolo se întorc și astăzi, în parfumul inimitabil al familiilor de lipoveni.

 

Așa e, acolo era mai mult zonă lipovenească, Popa Șapcă, Tătarilor, adaugă Ștefan Paramanov, și ochii minții hălăduiesc îndărătul vremii.

 

”Acolo a fost o curte boierească, la început era livadă, nu era nicio casă. Și lacul folosit probabil pentru irigații, nu era special pentru scăldat, dar noi îl foloseam, ne duceam fără voia părinților. Era pericol, dar copiii cum erau aventurieri…”,

spune domol Ștefan Paramanov

 

 

Lipovenii cu case și biserici

 

La limita de nord-est a orașului se află, încă de la începutul sec. al XVIII-lea, mahalaua lipovenilor. Renumiți grădinari și lucrători la terasamente, lipovenii au participat și la transportul de produse agricole și pește între Botoșani și Galați, aflăm de la Tiberiu Crudu, în ”Botoșanii în 1932”.

 

Gruparea lipovenilor pe naționalitate este dovedită de numele Ulița lipovenimii, folosit încă în 1873, și de amplasarea bisericii lipovenești de zid, construită în 1853, lângă vechea biserică de lemn, care a fost păstrată până după 1891. Așa se face că, în ”Marele dicționar geografic al României” - I, sunt menționate la Botoșani existența a două biserici lipovenești.

 

 

Boierimea târgului

 

Secolul XIX este marcat, la Botoșani și întreaga Moldovă, de concentrarea familiilor boierești în orașe.

 

”Stabiliți mai întâi în vechea vatră a orașului sau la periferia acestuia, în locuințe cumpărate de la târgoveți sau construite pe tipicul tradițional, prezența boierilor nu s-a afirmat inițial printr-un program special de locuință, meni să vădească un nivel social deosebit”, scrie Eugenia Greceanu în lucrarea ”Ansamblul urban medieval Botoșani”, Ed. A II-a, revizuită și adăugată.

 

Așadar, este momentul în care apar în târgul Botoșanilor locuințele boierești, ”care vor îmbogăți arhitectura orașului cu exemplare reprezentative pentru evoluția curentelor artistice europene, până în pragul primului război mondial”.

 

Semnificativă în acest sens, adaugă Eugenia Greceanu, e fosta casa din str. Sf. Dumitru (Maxim Gorki) nr.14, care a aparținut familiei Miclescu. Așa se explică, probabil, de ce – potrivit mărturiilor lui Ștefan Paramanov – la iazul din strada Gheorghe Hasnaș era doar o ”curte boierească, nu era nicio casă”.

 

 

Venirea comuniștilor și ultimii boieri

 

Proprietățile boierilor aveau să fie confiscate odată cu venirea comuniștilor, când mulți dintre boieri au fost hăituiți, urmăriți ani la rând și băgați în pușcării. A fost și cazul Micleștilor. Cazul cel mai cunoscut este al lui Radu Miclescu (1935-2019), care a fost arestat la doar 16 ani, după ce vreme de 3 ani a fost căutat și-n gaură de șarpe.

 

Alături de Radu Miclescu a intrat în închisoare și tatăl său, Gheorghe Miclescu, ofițer de aviație.

 

În martie 1949, proprietățile familiei, printre care și conacul de la Călinești, au fost confiscate de stat.  

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store
FOTOREPORTAJ pe secția cea mai sensibilă de la Mavromati, bebeluși născuți cât o sticlă – GALERIE FOTO
Sunt extrem de mici, gingași și necesită o atenție deosebită din partea cadrelor medicale de pe Secția de Neonatologie. Sunt ei, bebelușii prematuri, ținuți în incubator și câteva luni în șir.
ACASĂ la Leon Dănăilă: Copiii de la ţară trebuie să vadă că nu trebuie să ai antecedente foarte elevate ca să ajungi în Academie - FOTO&VIDEO
Academicianul speră ca modelul său să inspire, să dea speranţă copiilor şi părinţilor care trec pragul casei sale din Darabani.
Un botoșănean a mutat o casă din Bucovina în Botoșani și a făcut un colț de rai pe care-l pune la dispoziție GRATUITGALERIE FOTO & VIDEO
Gheorghe Iavorenciuc, sensibilul incurabil care s-a regăsit mai degrabă printre iubitorii de frumos, decât în politică. A ieșit din viața publică și a rămas în umbră lucrând la visul lui care i-a devenit realitate după trei ani de muncă.
REPORTAJ: Casa de copii cu piscină - distracție în apă, dar și camping cu cortul – GALERIE FOTO
Ideea a pornit de la o străfulgerare de moment: ce ar fi dacă…? A prins contur și după câteva telefoane s-a concretizat în poate unul dintre cele mai frumoase cadouri ce putea fi făcut unor copii speciali. Fetele de la Centrul Prietenia din municipiul Botoșani au din această vară o piscină în curte în care se distrează și se răcoresc în zilele caniculare.
O zi în MAȘINA Poliției pentru un civil! MISIUNE de patrulare în orașul liniștit, cu miros de tutun, de la furt la apel pentru geamuri sparte la mașină – GALERIE FOTO VIDEO
Majoritatea oamenilor dezvoltă aproape involuntar o atitudine ostilă când văd uniforma albastră a polițiștilor. În trafic cu precădere, pentru că în alte situații oamenii legii sunt percepuți drept salvatori. Sunt cei sunați întotdeauna atunci când ceva merge rău.
REPORTAJ în bucătăria unde se gătesc TONE de ciorbe pentru sute de botoșăneni– GALERIE FOTO
În timp ce unii gătesc doar în familie, există și persoane care o fac în cantități industriale. Iar cei care se hrănesc din aceste bucate sunt de ordinul sutelor.
Jumătate de viață în rulotă - omul care aduce bâlciul de 50 de ani: De la o mașină de vată de zahăr la un parc de distracții de calibru
George avea vreo 16 ani când în Brăila, oraș în care se mutase tatăl său grec, venise circul Kratel din Cehia. A fost vrăjit de lumea magică a acrobaților și animalelor dresate că nu a mai vrut să plece de acolo și s-a angajat. Era extrem de pasionat, dar probabil că nu a bănuit vreodată că din mintea și mâinile sale va ieși un parc de distracții care va marca Botoșaniul și o bună parte a României.
Noaptea de Înviere în camera de gardă cu fel și fel de bolnavi: FĂRĂ ouă roșii si cu Lumină adusă uneori chiar de pacienți
Sărbătorile Pascale înseamnă pentru mulți dintre noi timp petrecut cu familia, mers la Înviere,  ciocnit ouă roșii. În schimb, pentru personalul din Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), sărbătorile sunt o perioadă dificilă și asta pentru că sute de persoane ajung la spital din varii motive, unele mai întemeiate, altele ilare.
REPORTAJ: Femeile (ne)observate din spitale care sunt cel mai aproape de bolnavi: Una a fost luată acasă de-un pacient
Nu de puține ori dăm importanța cuvenită doar medicilor sau asistenților și uităm de unele persoane care zilnic au grijă de pacienți chiar dacă în mod diferit, muncesc din greu și poate nu se bucură de aprecierea celorlalți. Astăzi, este despre ele, infirmierele de la Spitalul Județean Mavromati.
Loading...
Zeci de sri lankezi aduși la Botoșani de un om de afaceri italian: Le-a dat loc de muncă, casă și masă, dar și câte un nume românesc – FOTO & VIDEO
Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
REPORTAJ: Ambulanța a ajuns bătaia de joc a unora: Medici chemați să salveze saci de gunoi, agresați sau confundați cu taximetriștii: Veniți și vi-l luați că e mort
Botoșănenii, fie că sunt bolnavi sau nu, sună cu încredere la 112. Vorbim despre o încredere dusă uneori la extrem. Și astfel, din nefericire, medicii botoșăneni se confruntă cu tot mai multe afecțiuni închipuite ale pacienților.
IATĂ mâinile unui copil din Botoșani! POVESTEA puștiului care la 11 ani culege urzici pentru a-și ajuta mama și frații orfani de tată - GALERIE FOTO
Unii copii își doresc cel mai nou telefon apărut pe piață, alții nici măcar nu știu cum arată. Unii copii muncesc pentru a se întreține, alții nici nu știu ce înseamnă asta. Sunt copii și copii, unii mai fericiți decât alții, ”cu sau fără copilărie”.
REPORTAJ în comuna păzită de cadrele MAI de cel mai feroce dușman invizibil: oamenii stau treji noaptea, animalele băgate în „groapa comună” – FOTO&VIDEO
Comuna „maternitate” de unde a pornit primul focar de pestă porcină africană din județul Botoșani este în continuare sub asediu. Cei care o apără sunt vizibili de la depărtare, dușmanul este însă unul nevăzut, sperie localnicii, fie că vorbim despre pădurile cu copaci anemici sau propriile cotețe unde oamenii și-au crescut porcii.
CÂT de mult te schimbă pușcăria: de la trafic de persoane, la quilling și lecții pentru adolescenți – REPORTAJ din Penitenciarul Botoșani – GALERIE FOTO
Penitenciarul Botoșani este locul unde se descoperă multe talente, abilități, aptitudini. Da, desigur, este și un loc al oamenilor răi, dar care se pot transforma în ființe umane altruiste, conștiente de ceea ce au făcut în trecut… sau nu. Astăzi am ales să ne concentrăm pe partea pozitivă a poveștii despre tot ce înseamnă detenție.
Loading...
Eminescu? – „Nu știm cine a fost…” REPORTAJ în orașul poetului nepereche „uitat” de tinerii botoșăneni
15 ianuarie 2019 - Ziua Culturii Naționale, dar și ziua în care se împlinesc 169 de ani de la nașterea la Botoşani a poetului nepereche, Mihai Eminescu. Poate pare surprinzător, dar există botoșăneni și mai cu seamă tineri care habar nu au cine a fost Mihai Eminescu.
Lacrimi, îmbrățișări lungi, dar și încurajări, căci STRĂINĂTATEA îi așteaptă: Sute de botoșăneni pleacă spre alte țări după sărbători – GALERIE FOTO
Orașul nostru rămâne din ce în ce mai gol și trist. Sute de botoșăneni au plecat spre Italia, Germania sau Anglia după sărbători, pentru a-și croi un trai mai bun. În fiecare an, luna ianuarie este cea mai tristă pentru botoșănenii care sunt nevoiți să se despartă de casă pentru a-și relua activitatea la locul de muncă, care din păcate, este la mii de kilometri de cei dragi.
REPORTAJ dinăuntrul durerii: Drama pacienților de la Mavromati loviți de cea mai grea boală - Forța trebuie să vină din tine
Dimineața zilei de 21 noiembrie 2018, Secția de Oncologie a Spitalului Județean Mavromati... O liniște apăsătoare domnește pe holuri și în saloane. Pentru cei mai mulți dintre pacienți este liniștea dinaintea furtunii. În timp ce un bărbat tocmai și-a dat sfârșitul în salon, alți zeci de pacienți se luptă cu o boală nemiloasă – cancerul. 
Liceul „din provincie” care a făcut 500.000 de euro în trei ani: Trebuie să supravieţuim, dacă nu facem ceva, în câţiva ani noi dispărem - GALERIE FOTO
Veste mare pentru liceul din cel mai sudic orăşel al judeţului: proiectul „Optimizarea instruirii practice în context european” depus în cadrul Programului Erasmus Plus a fost admis la finanţare.
Omul – spectacol: peste 1.000 de show-uri de la Botoşani şi până la Venezia, din comunism şi până în mileniul 3 cu cei mai mari artiști ai României
Spre sfârşitul anilor ’80 făcea cursuri la Şcoala Populară de Arte. Aşa l-a cunoscut pe Ion Ilie, pe atunci director al Filarmonicii de Stat Botoşani, care observându-i ideile de spectacole şi simţindu-i înclinaţia spre impresariat i-a propus să vină pe acest post la prestigioasa instituţie de cultură.
Afaceri cu cerul! Preotul faianțar - electrician care a ridicat o casă nouă unei familii rămasă fără acoperiș deasupra capului - VIDEO & GALERIE FOTO
O poveste emoționată vine de la capătul județului. În comuna Călărași o familie a rămas fără casă în primăvara acestui an din cauza unu incendiu.
Foarte frumos povestit. Am făcut și eu baie în acel iaz. Dar și în iazul lui Unțanu...
16 iulie 2020, 11:39
melimeloparis.ro%20
Sondaj
Credeți că se va găsi vaccin contra coronavirusului?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
„Astăzi emoțiile sunt mult mai mari decât în momentul lansării, atunci am luat-o așa, ca pe o joacă, dar astăzi mi-am dat seama că joaca e serioasă”.Roxana Țurcanu, candidat ALDE la Primăria Botoșani ...
starshiners.ro%20
astratex.ro
fashiondays.ro
Curs valutar
astăzi
EUR
Euro
4.8344 lei
USD
Dolarul SUA
4.0836 lei
CHF
Francul elveţian
4.4894 lei
GBP
Lira sterlină
5.3431 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.8238 lei
XAU
Gramul de aur
253.5118 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2471 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.4015 lei
AUD
Dolarul Australian
2.9265 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.0866 lei
CZK
Coroana Cehească
0.1851 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6492 lei
Vremea
astăzi
Botosani
o C
Dorohoi
o C
Bucecea
o C
Darabani
o C
Saveni
o C
Ştefăneşti
o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2020 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.