Sunt deja ani la rând de când mediul de afaceri din județul Botoșani suferă din cauza deficitului de forță de muncă. Întreaga vină a căzut asupra statului sau a prezumtivilor angajați care vânează mirajul străinătății. Realitatea arată lucrurile într-o lumină diferită. Meseriașii nu mai pleacă peste granițe în căutarea respectului pentru munca lor. Trec doar granițele dintre județele țării.
Trenul a plecat agale din Gara Botoșani. Mihai desface tacticos capacul caserolei și compartimentul se umple de mirosul pârjoalelor moldovenești pe care soția i le înfășurase în niște șervețele înflorate. Închide ochii și savurează bucatele, legănat de trenul care are de străbătut o jumătate de zi și o noapte până la locul care, de ani buni, îi este a doua casă. Înfulecă pofticios, cu detașarea omului obișnuit cu drumurile lungi. Așa cum s-a obișnuit să plece de acasă pentru luni întregi, să locuiască departe de familie, să îi audă pe cei dragi doar la telefon și să le fie oaspete la sărbătorile de Paști sau de Crăciun.
”Măcar nu este peste mări și țări”, spune încet și sloboade un zâmbet amar în colțul gurii: se simte și el câteodată străin în propria țară.
Pune mâna pe telefon și, cu voce puternică, dar ușor potolită de dragostea împărțită o viață, îi mulțumește soției pentru pârjoalele delicioase. ”Am mâncat acum, ca să îmi iau pastilele”, zice în timp ce apasă capacul și strecoară caserola înapoi, în geanta grea de lângă banchetă.
În zori, Mihai ajunge la Oradea, acolo unde muncește într-o fabrică. E plecat din satul lui din Botoșani de ani buni. A muncit în firme din Timișoara, Arad, acum a ajuns la Oradea. E meșter bun și om de încredere. Nu mai are mult până la pensie și a știut să ceară plata corectă pentru priceperea acumulată în anii de experiență.
La Oradea este cazat într-un apartament cu două camere, alături de un nepot, tot din Botoșani, muncitor în aceeași fabrică. Salariul e bun, dar cel mai important este că lucrează legal.
”La anii mei, nu-mi permit să muncesc o zi fără asigurare”, spune bărbatul care se apropie bine de 60 de ani și trebuie să-și ”păzească” cu strășnicie pensia.
Doi bărbați mai tineri, urcați în Botoșani, îl întâmpină pe un altul în Bucecea. Toți trei gălăgioși cu măsură, cu bagaje mai mari sau mai mici. Privirile alunecă de la unul la altul cu tot cu umbra de îngrijorare care le străbate din când în când fruntea.
Mihai îi observă o vreme în tăcere, apoi îi abordează direct: ”Ce firmă v-a recrutat, băieți?”.
Discuția se leagă greu, se poticnește când în vorbă, când în tăcere. Apoi limba se dezleagă și vorba moldovenească se rostogolește cu umor printre toți pasagerii care, deși par că privesc absenți pe fereastră, nu scapă un cuvânt din conversația celor patru bărbați.
Cei trei au drept destinație Timișoara.
De departe, Mihai știe ”tot ce mișcă” în fabricile din Ardeal sau din Banat. Știe cine recrutează, pe câți bani, spune într-o secundă firmele serioase și le cunoaște în amănunt pe cele care dau țepe. Vorbește despre negocieri, despre condițiile de cazare, beneficii, cum se plătesc orele suplimentare sau cele de noapte, care sunt șefii de linie, de tură, primele de relocare sau de recomandare, chiar și cele de concediu sau de sărbători.
”Dar la Botoșani, măi băieți, nu ați găsit nimic?”, întreabă Mihai și ”băieții”, toți trei, dau din mână a lehamite.
”Bani puțini, ce, nu știi?”, spune cel mai vorbăreț. Plus transportul zilnic până la fabrică și înapoi, mai adaugi pachetul cu mâncare și, dacă mai ții și de o țigară, nu mai prinzi rând să plătești utilitățile, să îți porți de grijă o lună întreagă.
Asta cunosc în amănunt mai ales angajatorii din restul țării, care știu cum să îi motiveze pe oamenii din Moldova și să își asigure astfel forța de muncă.
Iar botoșănenii pleacă în fiecare an din satele lor sărace, împinși de nevoi. Pleacă cu anii de acasă. Dar, spun ei, măcar ești în țara ta, nu printre străini.
Chiar dacă salariile ating, la negociere, doar 1.800/2.000 de lei net, orele suplimentare ajung să le și dubleze veniturile.
Iar avantajele sunt cu mult peste ceea ce oferă firmele din Botoșani: cazare gratuită (în hotel sau apartament), două mese calde gratuite pe zi, transport gratuit până la și de la fabrică, li se decontează inclusiv drumul pe care îl străbat de la Botoșani până la locul de muncă. Și nu e tot. Prime de relocare de 1.000 de lei, ore de noapte bine plătite. Iar angajatul care aduce un om nou în fabrică primește 300 de lei la încheierea contractului și încă 300 de lei după trei luni (dacă noul angajat nu și-a dat demisia între timp).
”Cine să îți dea la Botoșani așa ceva?”, spune cu năduf vorbărețul din grupul celor trei.
Locuiește singur, are doar părinții la țară pe care îi mai ajută. Odată plecat la muncă în Timișoara, scapă și acasă de cheltuielile casei, iar acolo nu îl costă nimic: nici chirie, nici utilități, de mâncare nici capul nu îl doare. Nu face decât să muncească și să strângă bani. Și nici nu e așa departe, ca amărâții aceia care pleacă prin Spania sau Italia.
”Dacă îți vezi de treaba ta, nu intri în conflicte, nu te dai la băut, faci bani acolo, nu e ca în afară, dar și viața e mai ușoară aici”, adaugă tovarășul de călătorie.
Cuvântul-cheie, în astfel de locuri de muncă, este ”relocarea”, pe care îl găsim în aproape toate ofertele de pe site-urile specializate.
Relocarea se produce atunci când o companie recrutează angajați pentru o locație anume, departe de locul de domiciliu, iar pentru a face mutarea mai lină și mai accesibilă îi va atrage cu anumite beneficii. Pachetele de relocare variază, și ele, de la companie la companie, de pildă cheltuielile de mutare, de la drum până la cazare și utilități.
”Angajăm cu relocare muncitori/operatori în cea mai mare fabrică automotive din Timișoara”, este unul dintre numeroasele anunțuri care îi fac pe botoșăneni să plece departe de casă pentru un loc de muncă mai bun.
Fabrica timișoreană oferă cazare în regim hotelier, cu două mese oferite gratuit. Salariul ajunge și trece de 4.000 de lei brut, însă câștigul lunar se completează cu bonus de productivitate, spor de noapte de 25%, ore suplimentare plătite 200%, al 13-lea salariu, dar și transport gratuit.
Pentru ca un individ să fie acceptat într-un astfel de post, are nevoie de studii medii, să fie disponibil pentru program de lucru în schimburi (ture de noapte).
Un alt anunț: ”Angajăm cu relocare muncitori/operatori în cea mai mare fabrică de sisteme electrice din Arad”.
Studii medii, nu este necesară experiența, adaugă angajatorul, care oferă cam aceleași condiții: cazare în regim hotelier și două mese calde gratuite pe zi. Salariul, în valoare de 3.381 brut, va crește în funcție de performante.
Se mai oferă: bonus de prezență, bonusuri lunare de performanță între 420 și 630 brut, în funcție de vechimea în firmă, spor de noapte, tichete de masă în valoare de 20lei/zi lucrată, transport gratuit.
Aceleași condiții în fabrica de cablaje auto din Bistrița, dar și în alte fabrici din Oradea, Timișoara sau Brașov.
În Târgu Mureș, de pildă, se caută ”patru stivuitoriști cu experiență, cu relocare”. Cazare în camere de hotel (două persoane/cameră), o masă caldă zilnic, iar salariul de la 7.700 lei brut (4.500 lei net).
La Sf. Gheorghe, Lugoj sau Brașov se caută și ”operatori flux producție cu relocare”. Salariul aici pornește de la 3.200 lei net, cu bonus de recomandare. Contractul este pe perioadă nedeterminată.
Tot 3.200 de lei net, plus 1.000 de lei primă de angajare, se oferă și pentru un post de operator producție în Mureș, cu ”relocare în Târgu Mureș, cazare și utilități gratuite”. Oferta mai cuprinde ”transport asigurat către fabrică și retur, ore suplimentare plătite 175%, învățare și dezvoltare profesională continuă, mediu de lucru dinamic și plăcut”.
La o primă vedere, anunțurile angajatorilor botoșăneni explică de ce oamenii preferă ”relocarea”, chiar dacă asta îi rupe de acasă și ani de zile devin străini în propria țară.
(Foto: Wise.com)
