A treia zi de Paște este cunoscută în ortodoxie și ca „Marțea Albă” din Săptămâna Luminată. Este o zi extrem de importantă pentru credincioși și notată cu cruce roșie în calendarul ortodox. Este totodată un prilej de regăsire sufletească în întâlnirea cu Dumnezeu, în lăcașurile sfinte fiind oficiate slujbe religioase.
Majoritatea botoșănenilor aleg să se reculeagă spiritual în mănăstiri și biserici poziționate în apropierea municipiului reședință. Există însă și credincioși care caută locuri cu încărcătură religioasă înfrumusețată de natură. Iar un astfel de loc este la o distanță de doar aproximativ 30 de km de Botoșani și doar 14 de municipiul Dorohoi.
Mănăstirea Gorovei.
Se află în comuna Văculești a județului și este considerată un reper al credinței. Pentru a ajunge pe culmea dealului unde se întinde complexul monahal învăluit de liniște și ciripit de păsări, căutătorii de liniște străbat pădurea care poartă același nume – Gorovei. Drumul pietruit se întinde pe o distanță de doar doi kilometri și nu știrbește din liniștea care se abate asupra vizitatorilor care aleg această mănăstire pentru rugăciune.
.JPG)
.JPG)
În dimineața zilei de 18 aprilie 2023, în cea de-a treia zi de Paști, câteva mașini erau parcate în spațiul amenajat în acest sens. În interior se aflau câteva zeci de credincioși, femei acoperite cu basma, copii și bărbați, fiecare în propria parte a lăcașului sfânt, cu capetele plecate în rugăciune.
Preoții oficiau Sfânta Liturghie și citeau din Evanghelie. În exterior, vocile li s-au împletit în boxe prin: „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...”. Liniștea era spartă de vocile monahale sau de ciripitul păsărilor, privirea era bucurată de frumusețea naturii din jur, de pădurea care înconjura mănăstirea într-o veghe liniștitoare.
Istoria mănăstirii este consemnată de pagini religioase care notează că în acest loc viața monahală a fost începută puțin după anii 1700. Întâi a fost o bisericuță din lemn pe un teren donat de Ioan Gorovei, astfel că binefăcătorul care și-a cedat avuția, a dat fără să știe, și numele mănăstirii de astăzi.
Tot istoria ne mai spune că inițial bisericuța din lemn a purtat hramului „Sfântului Ierarh Nicolae”. După un veac de rugăciune în aceste locuri ascunse adânc în pădurea Gorovei s-a construit o altă biserică, din cărămidă. A purtat însă un alt hram, respectiv „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” datorită unei icoane găsită îngropată la rădăcina unui copac, considerată de vechii călugări drept făcătoare de minuni.
.JPG)
Icoana se află și în zilele noastre la intrarea în corpul principal al mănăstirii, fiind la căutare printre credincioșii care se încumetă până la Mănăstirea Gorovei pentru regăsire sufletească și pentru a primi binecuvântare de la Dumnezeu.
.jpg)
