O fabrică de sticlă brută a funcționat în pădure la Dealul Roșu, la 2 km spre vest de Masa Tâlharului din comuna Frumușica, județul Botoșani.
Grupul Botoșani - Atracții și trasee turistice a postat imagini recente din zona amintită, cu mențiunea: ”am localizat în cimitirul german cioburi de sticlă și locul (poiana) unde presupunem că a funcționat cândva această fabrică”.
În Masivul Dealul Mare - Hârlău și în spațiul adiacent acestuia a existat o activitate industrială a sticlei începând din anul 1768 și până la Al Doilea Război Mondial.
Apariția și dezvoltarea acestei activități industriale se explică prin existența în Masivul Dealul Mare-Hârlău a unor orizonturi de nisipuri sarmațiene, cu un conținut de cuarț de 55-62%, dar și a lemnului necesar în procesul tehnologic.
Cu timpul s-a recurs la nisip cuarțos de calitate mai bună, adică mai bogat în cuarț, adus din nordul Bucovinei sau Galiția (azi în Ucraina).
În anul 1768 evreul Marcu Jidov (Marcovici Herțel) a înființat pe moșia Vitijeni, aparținând familiei Cantacuzino, prima manufactură de sticlă din Moldova, care avea trei meșteri și 60 de lucrători.
Astăzi, amintirea acestei manufacturi mai dăinuie prin denumirea satului Sticlăria (comuna Scobinți; adică la sud - vest de Hârlău).
O fabrică de sticlă brută a funcționat în pădure la Dealul Roșu, la 2 km spre vest de Masa Tâlharului (azi comuna Frumușica, județul Botoșani).
Toate unitățile de producție a sticlei au fost amplasate pe rama estică a Masivului Dealul Mare - Hârlău, dar în anul 1895 s-a înființat Fabrica de sticlă din târgușorul Lespezi, situat pe rama vestică a Masivului Dealul Mare - Hârlău, în Valea Siretului.
Din anul 1905 Fabrica de sticlă din Lespezi a funcționat sub numele de Firma Ostfeld, Segall, Steinberg & Yung și avea în anul 1924 două cuptoare cu câte 14 oale, dintre care unul în funcțiune, producând sticlărie de bună calitate (pahare, sticle, cilindre de lampă și altele), dar nu și din cristal.
Această fabrică era situată în partea de sud-est a târgușorului Lespezi (azi la dreapta de la monument), spre actualul sat Dumbrava.
Fabrica de sticlă din Lespezi avea circa 200 de lucrători străini (din Boemia) și localnici. Lucrătorii străini formau o colonie, cu o biserică romano-catolică, în aproprierea fabricii. La începutul celui de- al doilea război mondial fabrica de sticlă din Lespezi s-a închis, specialiștii și muncitorii străini plecând în țara lor. Fabrica de sticlă din Lespezi a fost distrusă în timpul ostilităților militare din anul 1944, rămânând doar coșul, înalt de 55 m, care avea în vârf un paratrăsnet din aur și platină, protejând de trăsnete un spațiu semnificativ din jur. Coșul Fabricii de sticlă din Lespezi a fost demolat de comuniști pentru a construi un cămin cultural în satul Hârtoape, dar apoi și-au dat seama că această cărămidă este semicirculară și nu poate fi folosită pentru pereți drepți. După al doilea război mondial s-a încercat, fără succes, să se înființeze la Lespezi un atelier de sticlărie.
O altă fabrică de geamuri și sticlărie a funcționat între 1924-1940 la Hârlău, la est de gara orașului, care utiliza nisip cuarțos din Bucovina și Polonia (astăzi Ucraina). Inițial se numea ”Vitria Română” (proprietar I. M. Barash), apoi ”Geamul Moldovei” (avea o forță motrice de 92 CP și 212 angajați străini și localnici), cu o colonie de muncitori din Boemia, care în 1940 au plecat în țara de origine. Această fabrică a fost devastată în timpul luptelor din anul 1944, unele clădiri fiind înglobate în fostul centru de prelucrare de legume și fructe, astăzi desființat. Mai dăinuie și în prezent vechiul coș al Fabricii de sticlă ”Geamul Moldovei”.
”Cu ani în urmă am mai văzut în unele case câteva obiecte din sticlă și am și cunoscut și pe unii din foștii muncitori în industria sticlei din acest spațiu geografic, iar scurta prezentare de mai sus se vrea și un omagiu adus celor ce au plecat mai demult în lumea umbrelor”,
Ionuț Haidău
(Foto / text: Facebook / Botoșani - Atracții și trasee turistice)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
