Sub picioarele a mii de oameni, covorul roşu, care a căpătat déjà forma pavelelor în care este îndesat de ghetele domnilor şi cizmele doamnelor, rezistă totuşi cu stoicism. Că de aia e covor, să fie călcat în picioare… Ce te faci însă cu poporul care este ţinut sub “talpa protectoare” de atâta amar de ani? El nu este covor, dar pare totuşi că se cam face… preş. Şi cum spuneam, asta nu-i de azi, de ieri.
Pe lângă statuia lui Vasile Lupu, din Piaţa Vasile Lupu, de pe strada Vasile Lupu se îngrămădesc mii de moldoveni. Pentru o noapte – dar ce noapte! – Orheiul lor drag a devenit capitala Republicii Moldova. La vreo 10.000 de oameni s-au adunat în centrul urbei de mărimea Dorohoiului nostru să sărbătorească intrarea în noul an. Ceea ce nu-şi permite nici un alt oraş din Basarabia, nici măcar Chişinău, este însă posibil în Orhei. Aici, administraţia locală a pus la cale un spectacol grandios în care cap de afiş este legendara trupă Boney M.
Echilibru în Basarabia înseamnă prezentator în română și DJ în rusă
Iar prezentatorul are grijă ca orheienii să conştientizeze ceea ce se întâmplă în oraşul lor, aşa că laudele îi curg din gură ca Prutul la furtună: nemaipomenit, nemaivăzut, extraordinar, senzaţional, unicat. Dar măcar e bine (pentru mine cel puţin), că vorbeşte în română şi pricep şi eu care-i treaba. Însă bucuria asta nu ţine prea multă vreme fiindcă microfonul intră pe mâinile unui DJ, al cărui nume nu l-am putut înţelege oricât m-am străduit şi care începe să facă atmosferă în limba “mamei Rusia”. Se zbate pe scenă, dă din mâini, sare ca nebunul, dar sumedenia de lume din faţa lui nu-l ascultă şi pace. Este aproape inertă.
Aşa că după vreo 20 de minute în care a făcut singur atmosferă pleacă, iar eu rămân cu satisfacţia că am auzit (că ascultat mi se pare déjà altceva) LIVE primul DJ în limba rusă. Dar nu despre mine e vorba în textul ăsta, ci despre un colţ românesc care se zbate, ca mai întreaga ţară, între România şi Rusia, între Europa şi Asia. Iar chintesenţa acestei dileme naţionale o reprezintă chiar Valentin Uzun, un fel de Goran Bregovici al moldovenilor, primul artist care urcă pe scenă şi care cântă ba în româneşte, ba în ruseşte. Bine, Igor Dodon ăsta al lor, abia ales preşedinte după un scrutin cu o puzderie de măgării cu parfum moscovit, ar fi de părere că băieţaşul a cântat în… moldovenească. Oricum, contradicţia e tare ciudată. Păi cum să fie altfel când Vali vine în bundiţă şi zice din tot sufletul “Cântec pentru Bucovina” şi “Trandafir de la Moldova”, după care bagă vreo două în rusă. Bine, la el cucu a cântat altfel în Bucovina. Adică au dispărut versurile alea cu “Bucovină, mândră floare / Te-au călcat ruşii-n picioare”. Păi nu degeaba vă povesteam de covorul roşu.
Dar omul măcar are parfum european. Pe lângă el se scălămbăie două fetişcane care îşi arată coastele la vreo – 5 grade.
“Îngheţ eu când li văd pe fetili istea”, spune o tanti durdulie într-un amestec de invidie şi compătimire.
Bărbatu-său, cu un zâmbet de adolescent în călduri, i-o taie scurt: “pe mine mă-nşierbântă, tu”.
“Ia vezî”, şi-l fulgeră nevastă-sa cu privirea de-i pier moldoveanului şi imaginaţia, şi căldurile.
Dar nu-i bai, că Vali şi cu “fetili istea carî sî omblădui” termină concertul, iar prezentatorul, după un nou şir de “extraordinar, nemaipomenit, unicat” anunţă că pe scenă urcă o “orheiancă de-a voastră de-aici”, o fată “care a dus faima ţării peste hotare”. Măi să fie, uita că prin România n-am prea auzit de ea, dovadă că nici nu-i ştiu numele. Dar mă luminez imediat care-i treaba cu “faima internaţională”. “A participat la un celebru concurs TV din Rusia”. A-haaaa, daaaa, aşa da. Cred că este o problemă de înţelegere şi percepţie a “faimei internaţionale”. Unii, uite aşa ca mine, când aud expresia asta se gândesc la ţările de la România încolo spre vest, alţii însă pricep exact pe dos, de la Moldova cât mai mult spre est. Pentru ei acolo locuieşte faima.
Fătuca asta aşa de faimoasă a îngăimat o melodie, după care a coborât repejor de pe scenă pentru a face loc băieţilor de la “Zdob şi zdub”, alţi “adaptaţi” la contextul geopolitic, care cântă când în română, când în rusă. Oricum însă, pentru unii basarabeni limba nu pare să mai conteze, cel puţin de revelion, aşa că în cel mai pur stil moldovenesc au încins petrecerea pe covorul roşu, la doar câţiva metri de un imens tricolor care îmbracă o bună parte a clădirii Consiliului Raional Orhei. Şi-au pus răciturile, salata de boeuf şi murăturile pe masă. Au asezonat câteva pahare de vodkă şi vin şi, ca să nu dea chiar atât de prost, au pus totuşi şi ceva Coca-Cola. S-au prins într-o horă şi se învârt de nebuni în jurul butoiului… abundenţei. Alţii, mai puţin prevăzători, s-au mulţumit cu una din cele 10.000 de prăjituri pregătite de Primăria Orhei. “Foarte gustoase. Şi-s gratuite”, spune amuzată o femeie la microfonul unui reporter de la Publika TV, televiziune de ştiri din Moldova.
Pe alţii nu-i mai interesează nici băutura, nici mâncarea şi nici prăjiturile fiindcă au trecut direct la cireaşa de pe tort: au încins o horă pe esplanada Consiliului Raional. Coşurile de gunoi, pe care scrie mare “USAID – din partea poporului american ÎM Servicii Comunal Locative”, dau deja pe din afară de sticle şi pahare. Da’ americanii n-ar trebui să se simtă tocmai jigniţi. Anunţul cu „WI-FI gratuit” tot pe un coş de gunoi a fost lipit. Că pe avizierul Primăriei rubrica „Evenimentul Zilei” e goală.
Deodată se opresc însă şi muzica, şi dansul şi distracţia în general. Pe scenă urcă o şleahtă de oameni aranjaţi la patru ace, desprinşi din cu totul alt film. Îşi trec microfonul de la unul la altul. Nu mai prididesc cu laudele: drumuri, apeducte (pe bune că unul dintre ei a pronunţat cuvântul ăsta), iluminat public şi mult, multe altele sunt înşiruite într-o demenţă politică demnă de revelion. Te uiţi în stânga şi-n dreapta şi te întrebi dacă oamenii ăştia vorbesc despre Orhei sau cumva se referă la Londra sau nu ştiu ce metropolă?
“Datorită dvs. şi împreună cu dvs. am reuşit să realizăm lucruri frumoase şi acţiuni de succes. În anul 2016, împreună cu echipa mea, am continuat să modernizăm oraşul Orhei şi să dezvoltăm proiecte de anvergură pentru bunăstarea locuitorilor oraşului Orhei. Tot în anul 2016 am creat o nouă forţă politică, Partidul Shor, formaţiune care va aduce schimbarea în bine pentru cetăţenii întregii ţări. Chiar dacă nu este la putere, Partidul Shor a început să implementeze unele proiecte sociale de succes, care au drept scop sprijinirea păturilor sociale şi pensionarilor din Republica Moldova”,
Valerian Cristea, viceprimar Orhei.
După care, brusc, atmosfera devine una cât se poate de tristă. Se anunţă că primarul Ilan Shor nu poate fi prezent alături de “orheienii săi dragi”. Gândul mă duce şi la niscaiva primari de Botoşani care tot prin interpuşi îşi exprimau regretul că nu pot fi prezenţi lângă “botoşănenii lor dragi” în noaptea dintre ani fiindcă ei chefuiau pe la Paris sau prin Hong-Kong. Pe panoul din spatele scenei apare poza uriaşa a primarului, un tip tinerel, arătos. Ceaţa se risipeşte însă imediat, când se dă citire unui mesaj al edilului “transmis prin intermediul avocaţilor”. Primarul e după gratii. Însă asta nu opreşte logoreea politicienilor de pe scenă. Trec minutele, se intră în 2017, dar ăştia nu mai termină de vorbit. Realizez în curând că prin zona asta a lumii Anul Nou nu vine când spune ceasul, ci când vrea politicianul, care pare să fie şi stăpânul timpului. La vreo zece minute după 0:00, oamenii au voie în sfârşit să se bucure că au intrat în 2017 şi se lansează într-un final şi artificiile.
Întreb în stânga şi-n dreapta şi îmi răspunde… Google. Ilan Shor, născut în Israel, a fost arestat anul déjà trecut în celebrul dosar al miliardului de dolari dispărut dintr-o bancă moldovenească. Din câte am înţeles, omul era preşedintele consiliului de administraţie al băncii prin care s-au evaporat banii şi care prin intermediul unor companii offshore ar fi ajuns pe la firmele sale. De la TV aflu că bugetul pe 2017 al Republicii Moldova este de 33 de miliarde de lei. 1 dolar este cotat la 20 de lei moldoveneşti, ceea ce înseamnă că bugetul pe un an al Republicii Moldova se ridică la 1,65 miliarde de dolari. Adică omul ăsta ar fi personajul principal în dispariţia unei sume ce echivalează cu mai bine de jumătate din toţi banii statului pe un an!!!
Şi lumea oftează când îi aude discursul transmis prin avocaţi. Păi le-a făcut economate, le-a dat tot felul de ajutoare sociale şi, culmea, de acolo de unde este, a le-a făcut şi cadou de sfârşit de an un spectacol cum nu are Moldova nici de dincolo, nici de dincoace de Prut. Băieţaşul ăsta (şi să nu mă certaţi, că are doar 29 de ani), pare că şi-a cumpărat o ţară, nu doar un oraş. Controlează un adevărat imperiu, de la duty-free – urila echipa Milsami Orhei, prima din afara Chişinăului şi a Tiraspolului care a câştigat campionatul de fotbal al Republicii MOodova. În 2014 a devenit preşedintele consiliului de administraţie al Băncii de Economii din Moldova şi este şi membru al CA-ului Aeroportului Internaţional Chişinău. A turnat atâta pomană orheienilor încât presa a relatat că ar fi terminat după câteva luni bugetul pe un an şi de atunci, mai tot ce se face prin oraş, se face cu bani de la holdingul lui, care de facto ar conduce şi Primăria Orhei şi prin ea întreg oraşul.
Cam lung intermezzo şi uite că pe scenă a urcat Boney M. Sau ce a mai rămas din trupă. Doar unul dintre cei patru componenţi care au cunoscut celebritatea a mai rămas în trupă. Bobby Farrell, singura voce masculină, a decedat în 2010 – unde credeţi? – într-un hotel din Sankt Petersburg. Dar asta nu contează pentru cei 10.000 de oameni prezenţi în central Orheiului care dansează şi cântă pe nemuritoarele melodii Rivers of Babylon, Daddy cool, Ma Baker, Brown Girl in the Ring, Sunny şi, bineînţeles, Rasputin. În 1978 Boney M a făcut un celebru turneu în fosta Uniune Sovietică şi de atunci ruşii le tot duc dorul. Şi moldovenii, o tanti la vreo 60 de ani mărturisind la aceeaşi Publika TV că, “sunt tinereţea noastră”.
Cum însă tinereţea nu ţine o veşnicie pe la 01:45 se termină şi concertul. Dar lumea nu prea pleacă acasă. Traversez mulţimea şi dau peste o sumedenie de femei care dansează de fac găuri în asfaltul şi aşa chinuit. Nu degeaba, spre finalul recitalului, actualul bărbat al trupei a scos ruşii şi-a băgat moldovenii în ultimul vers - Oh, those Russians – din Rasputin, adăugând și un ”crazy”. Pe o stradă mai lăturalnică un moldovean obosit bine ţine prelegeri unui coleg care trage să scoată urina din el pe stradă: “băăăiii, de acum tre’ să avem grijă ce facem, că suntem europeni”. Oare?
