Slugărnicia şi obedienţa deveniseră calităţi esenţiale pentru reuşita în sânul partidului. Nu conta cine, ce studii absolvise, din ce mediu provenea şi dacă era capabil sau nu.
De cele mai multe ori în perioada comunistă, dacă dovedeai supunere necondiţionată regimului, dar şi un anumit tip de slugărnicie, promovarea în aparatul de stat şi urcuşul pe scara socială erau garantate.
De altfel Ceauşescu a fost recunoscut pentru dorinţa de a promova în jurul său personaje supuse care să-l aprobe în tot ceea ce făcea necondiţionat. Numeroşi demnitari comunişti au promovat pe baza acestui servilism.
Se spune însă că nimeni nu a reuşit să-l întreacă pe Emil Bobu, un botoşănean care întrunea toate calităţile cerute de regim, dar agreate şi de Nicolae Ceauşescu.
Emil Bobu a ajuns consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, a fost decorat şi a fost inclusiv ministru de Interne. Povestea lui este presărată cu momente anectodico-groteşti, momente care de fapt demonstrează ceea ce-i trebuia unui demnitar pentru a fi agreat de regim, scrie Adevărul.
Emil Bobu s-a născut pe 22 februarie 1927 în satul botoşănean Vârful Câmpului. Era fiul unor ţărani săraci şi a reuşit să facă doar 7 clase. Imediat începe munca.
Mai precis ajunge ucenic de strungar în fier la Uzinele ”Nicolina„ din Iaşi.
”Din părinţi cu gospodărie mică, având o gospodărie de 1, 5 hectare pământ arabil şi o casă ţărănească(...). Din anul 1941-1943 am lucrat pământul în gospodărie şi cu părinţii şi în majoritatea timpului eram trimis să lucrez la chiaburii din sat, iar în 1942 şi începutul lui 1943 am lucrat pe fosta moşie a boierului Roseti Scarlat", scria Bobu într-o autobiografie din 1955.
Deşi abia învăţase să scrie şi să citească, Emil Bobu a progresat însă la alte capitole. De exemplu s-a implicat trup şi suflet în ”ridicarea comunismului în România”. A devenit tot ceea ce-şi dorea partidul de la cetăţenii români. Era obedient, nu crâcnea în faţa liderilor politici şi mai ales era foarte săritor când aceştia îi cerea să facă un lucru sau altul. Era de asemenea un comunist deosebit de activ. Tocmai de aceea cu cele 7 clase reuşeşte în scurt timp să obţină diploma de drept, absolvind cursurile la fără frecvenţă, scrie sursa citată.
.jpg)
După absolvirea „Şcolii juridice de la Iaşi“, în 1950, cariera lui Bobu devine fulminantă. Este numit imediat consilier juridic principal la Ministerul Justiţiei şi, deşi nici măcar nu făcuse armata, este promovat locotenent major şi implicit primeşte funcţia de procuror la Parchetul Militar Bucureşti. Adică fără nicio zi de instrucţie, putea cerceta militarii de carieră. Mai mult decât atât, din 1952 ajunge procuror la Procuratura Generală cu gradul de căpitan şi şef al Biroului Supraveghere Judiciară. Îşi completează studiile la Facultatea de Ştiinţe Juridice, dar bineînţeles la fără frecvenţă. Din 1972 ajunge consilier al lui Nicolae Ceauşescu şi mai apoi chiar Ministru de Interne. Emil Bobu a devenit, în doar două, decenii unul dintre cei mai importanţi demnitari a României comuniste, doar cu şapte clase, o ucenicie de strungar şi studii la fără frecvenţă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
