La plecarea unui învățător, tăcerea cuprinde văzduhurile și lacrima se cuibărește în fiecare suflet. I se spunea Domnul Trandafir, un supranume pe care l-a purtat cu cinste până în ultima clipă.
Domnul învățător Ion Acsânte a plecat la cele veșnice, după o viață dedicată copiilor și muzicii. Avea 81 de ani, dar un suflet mare și tânăr cât să cuprindă întreaga lume. Dărăbănenii nu contenesc să își arate recunoștința pentru anii în care învățătorul i-a îndrumat prin viață.
”De astăzi dărăbănenii sunt mai săraci! Un învăţător de talia lui nu a mai rămas! Ne fascina! La sfârșitul orelor ne cânta din vioară! Eram înmărmuriţi toți.... nu se grăbea nimeni! Câtă dragoste a dăruit copiilor! Cu câtă dragoste a fost înconjurat de copii! Pentru mine rămâne unic!”, este mesajul transmis de o dărăbăneancă.
Ion Acsânte s-a născut pe 6 ianuarie 1938. ”Din părinţi necăjiţi, agricultori”, recunoștea învățătorul într-un material realizat de Darabaneni.ro. A început liceul la Şendiceni, după care s-a îmbolnăvit şi a urmat Institutul Pedagogic de doi ani de la Suceava.
”1957 a fost primul meu an de învăţământ la Teioasa, iar un an mai târziu am plecat în armată, iar după doi ani de armată am revenit acasă şi am fost încadrat la Bajura. Mihail Burlacu era inspector şef şi mi-a spus că la Bajura este nevoie de cadru didactic tânăr. Acolo mi-am găsit jumătatea şi pe 19 octombrie 1961 ne-am căsătorit, iar în 6 mai s-a născut primul copil, Dorin. În 1962, prof. Costache Cliveţi, cu care începusem liceul la Şendriceni şi care era directorul Şcolii din Corneşti, mi-a spus că are nevoie de mine acolo ca să predau muzică şi educaţie fizică. Învăţători mai găseau ei, dar profesori nu prea erau. Între timp am absolvit Institutul Pedagogic în 1966, şi după 6 ani de serviciu la Corneşti am venit la Şcoala Generală nr. 1 în anul 1972, diriginte la clasa a X-a”, povestea dascălul.
Muzica i-a fost mereu aproape, iar elevii îl ţin minte cu vioara în mână la fiecare oră.
”Totdeauna am încercat să nu fiu mai presus decât sunt. În toate împrejurările m-am comportat cau un om normal, nu m-am dat niciodată mare artist sau mare cadru didactic”, sunt cuvintele lăsate de un învățător pe care generații și generații l-au văzut ca pe Domnul Trandafir din povestirea lui Mihail Sadoveanu.
Rămâne în amintirea sutelor de foști elevi, astăzi adulți și, la rândul lor, părinți.
„Cine se mai uită acum la romanţele mele?”, întreba retoric Domnul Învățător, privind trist către învăţământul de azi.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
(Sursă foto: Darabaneni.ro)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
