O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Preotul Aristide Cucu, medicul Pavel Cucu și medicul Ioana Grigoraș. Trei generații.
Un preot născut într-un sat din Botoșani a realizat primele manuale de religie pentru cursul primar, din România. Este și autorul unui "Dicționar teologic- istoric bisericesc", o lucrare inedită în spațiul românesc. Fiul său, medic, este autorul primelor bronhoscopii, bronhografii din România, un deschizător de drumuri și mentor a generații de medici. S-a stins din viață vineri, 4 martie 2022. Fiica medicului a devenit, la rândul ei, un apreciat doctor, cu o carieră universitară de excepție.
Preotul Aristide Cucu s-a născut la 28 septembrie 1901, în Hudeşti, județul Botoşani. Anii copilăriei îi petrece la Concești. Aici, în satul în care părinții săi erau învățători, urmează cursurile primare.
Va urma apoi Seminarul "Veniamin Costachi" din Iași şi Facultatea de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, unde va continua cu Seminarul Pedagogic Universitar. Se căsătorește cu învățătoarea Elena Costinescu, fiică a preotului din Ionășeni. Au un singur fiu, Pavel, care va urma o carieră în medicină, devenind pneumoftiziolog, cu doctorat în medicină.
Preotul Aristide Cucu a fost hirotonit la Darabani, activând ca paroh al Bisericii "Sf. Nicolae" vreme de 20 de ani. După 1945 părăsește Darabanii și ajunge în județul Prahova, la Ditești, pentru următorii 22 de ani. Se pensionează și revine în Moldova, dar nu la Darabani, ci se stabilește la Iași, alături de fiul medic.
(Preotul Aristide Cucu)
La Iași, deși pensionar, va sluji la Biserica Golia până în anul 1991. Se stinge din viață pe 29 ianuarie 1992. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Preotul Aristide Cucu este autorul primelor manuale de religie pentru cursul primar, din România. A alcătuit, pe când era preot la Darabani, Carte de religie pentru clasa a lll-a primară şi Carte de religie pentru clasa a lV-a primară, lucrările – imprimate la Tipografia Școalelor din Dorohoi - fiind aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1938). Tot la Darabani, Aristide Cucu a alcătuit și o carte de rugăciuni, numită "Scara la cer".
"Dicționarul teologic- istoric bisericesc" este lucrarea pe care a elaborat-o cu răbdare, în zeci de ani, reluând și completând, modificând și reorganizând informații. Vede lumina tiparului la un sfert de secol de la plecarea la Domnul a preotului Aristide Cucu și la peste trei decenii de când a fost finalizată.
Editura Quadrat din Botoșani a publicat, în 2016, "Dicționarul teologic – istoric bisericesc", lucrarea fundamentală a preotului Aristide Cucu, de a cărei apariție s-au îngrijit Victor Teișanu (cel care a semnat și prefața Dicționarului) și Dumitru Ivan, directorul Editurii Quadrat. Un act reparatoriu pentru munca de mai bine de patru decenii a unui preot de o deosebită erudiție, o personalitate distinctă în peisajul postbelic românesc.
"Pentru noi, întâlnirea cu acest manuscris reprezentând opera de căpătâi a preotului cărturar, la circa un sfert de veac după moartea sa, a constituit o veritabilă revelaţie. Dicţionarul, rodul a peste patru decenii de migăloasă documentare şi elaborare, a fost definitivat abia în septembrie 1982", scrie în Prefața "Dicționarului..." scriitorul Victor Teișanu, menționând că este vorba despre o "muncă impresionantă (...) însumând cercetarea unei vaste bibliografii, de la ziare şi reviste, la dicţionare, enciclopedii, cursuri universitare, cărţi şi tratate din sfera teologiei româneşti şi universale etc.".
Singurul fiu al preotului Aristide Cucu. Născut la Darabani, în 1925, acolo unde tatăl său era preot, iar mama învățătoare. Războiul i-a marcat viața, însă avea să povestească mereu cum a scăpat razant de front: a aflat că a intrat la Facultatea de Medicină înainte de a urca în trenul care îl ducea către încorporare. A devenit apoi medic de țară în anii plini de lipsuri de după război, a construit de la zero dispensarul de la Ruginoasa și a făcut în premieră testări în masă pentru depistarea tuberculozei, sifilisului, malariei. La Iași a devenit mâna dreaptă a cunoscutului profesor de pneumologie Nicolae Bumbăcescu și a realizat prima bronhoscopie din țară, aflăm dintr-un interviu acordat pentru news.umfiasi.ro. ”Din cauza dosarului prost (tatăl său, Aristide Cucu, era preot; este autorul primelor manuale de religie pentru cursul primar din România ; iar socrul său, Alfons Herovanu, unul dintre cei mai cunoscuți avocați ai Iașului în perioada interbelică, fusese senator PNȚCD) și a firii sale „reacționare” nu a putut să urmeze o carieră universitară, iar meritele sale nu au fost evidențiate în mod deosebit, cum ar fi meritat, în filele de istorie a medicinei din România”.
”În timp ce dădeam bacalaureatul, s-a dat un decret care spunea că examenul de admitere la Medicină și la Politehnică se va ține pe 6 iulie. Cine reușește, este scutit de armată. Restul trebuiau să se înroleze pe 20 iulie”, povestea medicul Pavel Cucu.
(Dr. Pavel Cucu)
Era vorba despre un decret al lui Ion Antonescu. Datorită acestui decret, foarte mulți au dat concurs la Medicină, inclusiv juriști, ca să scape de front. Printre ei și viitorul medic.
”...mulți și-au schimbat specialitatea. Să vă spun drept, mie mi-a plăcut geografia și mi-aș fi dorit să fac geografie. Dar în clipa în care a apărut comunicatul ăsta, am spus că am o șansă să scap de front… Și atunci mi-am schimbat ruta. Era deja sfârșitul lui iunie, iar concursul de admitere se dădea la Alba Iulia, unde era refugiată Facultatea de Medicină. Împreună cu un coleg, ne-am urcat în tren și ne-am dus acolo, să dăm admiterea. La Alba Iulia ne-am găsit o camera la o evreică al cărei soț era deportat la Bug. Concursul a constat din trei teze: la anatomie, fizică, chimie. Se ținea după-amiază, la ora 16.00. Vă dați seama că ne-am dus fără să fi citit o iotă?”
526 de candidați și doar 82 de locuri. A susținut examenul, apoi a plecat la Târgoviște. Pe 20 iulie trebuia să se prezinte în armată.
”Zilele au trecut și s-a făcut 20 iulie. Nu primisem niciun semn. M-am urcat dimineața cu tata în docăraș, ne-am dus la gară și am cumpărat bilet pentru Calafat. Apoi am luat masa la restaurant. Mă gândeam că poate e ultima masă pe care o luăm împreună. Nu se știa dacă o să ne mai vedem vreodată. În timp ce stăteam la masă, tata și-a adus aminte că dirigintele Poștei din Târgoviște e dorohoian și e o cunoștință de-a lui. Până la 16.00, când pleca trenul, mai era suficient timp, așa că ne-am dus la Poștă și în timp ce tata stătea de vorbă cu dirigintele, a venit și telegrama că am reușit la medicină. Ne-am urcat în trăsurică și înapoi acasă!”, a povestit medicul Pavel Cucu.
Doctorul Pavel Cucu s-a stins din viață vineri, 4 martie 2022, la venerabila vârstă de 96 de ani. Trupul neînsuflețit va fi depus luni, 7 martie 2022, la capela de la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Mentor a generații întregi de medici, părinte fondator al școlii de pneumologie din Iași, Dr. Pavel Cucu a fost și va rămâne în memoria medicinei ieșene ca un pionier și un deschizător de drumuri. A organizat și dotat prin forțe proprii Dispensarul de la Ruginoasa - clădire cu 12 camere, sală de nașteri și două incubatoare pentru nou-născuți, iar timp de 3 ani a desfășurat singur anchetele epidemiologice pentru diagnosticul și tratamentul tuberculozei, vaccinarea BCG și depistarea sifilisului.
”Pentru Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie rămâne părintele bronhologiei moderne ieșene, după o activitate de peste 45 de ani în care a fondat, organizat și condus laboratorul de endoscopie bronșică, realizând peste 80.000 de bronhoscopii și peste 5000 de bronhografii. Timp de 20 de ani, laboratorul de endoscopie bronșică condus de Dr. Pavel Cucu a fost singurul din regiunea Moldovei, rămânând și astăzi o referință pentru examenele endobroșice din regiunea noastră. În 1958 a efectuat în premieră în România prima puncție transbronșică introducând această metodă în practica curentă a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie”,
transmit foștii colegi de la Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iași.
În toată activitatea sa, a publicat și comunicat peste 140 de lucrări științifice.
În memoria Dr. Pavel Cucu, luni, la ora 12:00, colectivul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie va ține un moment de reculegere în memoria sa, iar Laboratorul de Endoscopie Bronșică îi va purta numele.
Fiica medicului Pavel Cucu și cea care l-a urmat în profesie este Ioana Grigoraș, șefa secției Anestezie-Terapie Intensivă a Institutului Regional de Oncologie.
(Dr. Ioana Grigoraș)
”Am multe amintiri foarte frumoase despre bunicul patern. Era un om falnic, un om cu o ținută foarte dreaptă și un om frumos. Avea părul alb, niște sprâncene voluminoase, un nas ușor acvilin. Provine dintr-o familie cu rădăcini grecești, de aici și numele cu rezonanță grecească: îl chema Aristide, avea un frate Teofil și o soră Elena. A fost preot, un om cu o personalitate oarecum severă, dar cred că pe atunci această severitate era de fapt o reflectare a unei educații și autoimpuneri, adică respectarea regulilor: a fi corect, extrem de atent la ce se întâmplă în jur, a face, a spune lucruri corecte. Cred că de aici deriva acest aspect de severitate, când, de fapt, ca bunic, era o persoană foarte caldă. Culmea, eu îmi aduc aminte cum uneori seara se juca cu mine și avea un râs specific, ca un gâlgâit. Amintirea aceasta mi-a rămas în minte, cum eu îl gâdilam, apoi mă gâdila și el și râdeam în hohote amândoi. Cred că era o autoimpunere această rigoare în ținută și în modul în care te prezinți în fața celorlalți”, povestește Ioana Grigoraș despre bunicul său patern.
Însă modelul în viață, mărturisește Ioana Grigoraș...
”...este tatăl meu. Este medic, așadar nu este întâmplător că mi-am ales această profesie. (...) A fost un excepțional profesionist. Are nenumărate premiere naționale în medicină, a fost un om care toată viața era la spital, citea, a dorit tot timpul să facă lucruri noi. Profesioniști în medicină am întâlnit foarte mulți. Dar tatăl meu mai avea ceva în plus: era o persoană extraordinar de echilibrată și un om modest, care nu simțea nevoia să arate lumii cât este de bun. Nu a avut niciun pic de vanitate. Și-ți trebuie foarte multă putere ca să nu apelezi niciun pic la vanitate”.
Nu și-a dorit niciodată funcții, pentru că pacientul a fost mereu pe primul loc.
”Tatăl meu nu a acceptat niciodată să fie membru de partid. I s-a propus să fie șef de clinică, deci, și în UMF, dar numai dacă devine membru PCR. Nu a acceptat.. Știa, și nu a uitat, prin ce trecuseră în tinerețe atât el, cât și familia soției sale. A fost alegerea lui. Coloană vertebrală… A fost din umbră mâna dreaptă a tuturor șefilor de clinică care au fost acolo”, sunt cuvintele fiicei despre un tată exemplar.
(Trei generații - 1959)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
