Deși ar fi fost mult mai nimerit un comentariu despre taifunul din pesedeul local, taifun pornit din conflictul domestic a doi ... ”apolitici” (prefectul și directorul adjunct al unei SC) am să dau din toată ... tastatura un ”ignore” unui asemenea subiect demn doar de cascadorii râsului! Auzi, să se discute în mare ședință de partid, cu cuțitele și demisiile pe masă, o gâlceavă dintre două persoane neînregimentate politic (sic!)!
Așa ceva numai în șleahta Livucului și al Laviniului se putea întâmpla! Și dacă tot veni vorba de cei doi corifei ai momentului, suferinzi amândoi, în egală măsură de priapism intelectual, trebuie să admitem din start că existența de atâta vreme a celor doi donjuani sudiști în cabina de comandă a Românicii are la bază una din două: ori sunt amândoi supercapacități ori au în subordine numai yesmeni care îi urmează precum turma de oi pe măgari! Numai așa se poate înțelege ecuația puterii actuale. Ce nu e de înțeles în speța asta este poziția celui de-al doilea crai, Laviniu, vis-a-vis de bănci. Lăsând la o parte visul lui măreț de a se face când va crește mare și va avea opt ani împliniți, guvernator, problema băncilor mult prea hrăpărețe ar fi putut fi rezolvată în doi timpi și trei mișcări dacă în afară de legile justiției Guvernul mai avea vreo prioritate prinsă în mincinosul program de guvernare!
De vreme ce statul român are o bancă (CEC Bank) și o droaie de regii, societăți comerciale, instituții sau ministere, de ce nu au fost încurajate aceste entități să lucreze în cel puțin aceleași condiții, cu banca statului? De ce mai există Trezoreriile când prin amintita bancă se puteau derula absolut toate operațiunile financiare cu banii publici?
Dacă reorganizarea aceasta s-ar fi realizat – bineînțeles, cu respectarea regulilor specifice, concurențiale și non-monopoliste! – Măria Sa Statul Român ar fi fost în situația de negocia politicile bancare din picioare și nu din genunchi, cu gura căscată după un os de ros, cum se întâmplă astăzi!
Din păcate, interesele meschine, comisioanele care burdușesc buzunarele românilor implicați în politica de vârf, traficul de influență plătit și el cu bani grei, astea toate, plus alte cărți jucate pe sub masă au făcut ca domeniul bancar din România să fie performant pentru orice și oricine, dar nu pentru români. La toate acestea dacă mai adăugăm și politicile guvernamentale axate doar pe pomeni electorale și absolut deloc pe investiții, obținem un tablou complet, numai bun de ascuns în cimitir!
Probabil de asta își dorește Laviniu atât de mult, postul de Guvernator al Băncii Naționale în locul matusalemicului Mugur Isărescu!
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
